Poveste cu Ionuţa, Gărgăunele şi Căpcăunul

A fost odată ca niciodată, ca de n-ar fi nu s-ar poveşti. La poalele unui munte era un sat, în care oamenii trăiau foarte fericiţi. Până într-o zi, când în vârful muntelui s-a stabilit un căpcăun. Şi acest căpcăun cobora în fiecare zi în sat şi lua câte un copil pe care îl ducea sus pe munte, unde îl mânca. Toata lumea îngrozită a început să-şi încuie copii în casă. Nu mai aveau voie să se mai joace afară, nu se mai duceau la şcoală.
Într-o astfel de căsuţă stătea si Ionuţa împreună cu părinţii ei.
Intr-o zi, profitand de faptul ca tata a iesit din casa pentru cateva minute fara sa incuie usa, a fugit repede pe ulitele satului, incepand sa se joace de una singurica.
Dar, vai! A şi apărut căpcăunul şi a luat-o pe Ionuţa cu el.
Tatăl şi mama Ionuţei au observat că a dispărut şi au fugit repede după căpcăun, strigând:
- Căpcăunuleeeeeeeee, dane-o pe Ionuţa înapoi. E fetiţa noastra şi fără ea nu putem trăi. Ea pe unul dintre noi, în locul ei.
Dar capcaunul se indeparta fara sa spuna nimic. Si pasul capcaunului era mult mai mare decat al bietilor parinti, asa ca foarte curand, parintii Ionuţei s-au ratacit si nu mai stiau pe unde se mearga. Se aflau intr-o padure si era tot mai intuneric in jurul lor. Deznadajduiti, s-au asezat pe o buturuga incepand sa planga dupa Ionuţa.
Atunci, langa ei a aparut un gargaune.
- Numai plangeti dupa Ionuţa. Asteptati aici, caci foarte curand am sa v-o aduc înapoi.
Si gargaunele disparu din fata lor alergand spre varful muntelui. Nu trecu mult, si gargaunele ajunse la un sant plin numai cu sticla. Si era o sticla atat de ascutita ca daca o atingeai te taiai imediat. Gargaunele inconjura muntele, de-a lungul santului si nu gasi nici-un loc pe unde sa treaca. Se uita in jur si vazu doua blocuri din piatra. Le lua si scobi in ele niste locuri pentru picioare, facandu-si niste pantofi din piatra. Apoi, incet, incet trecu peste santul din sticla. Sticla se zdrobea sub calcatura lui, dar nici-un ciob nu a ajuns la talpa gargaunelui.
Dupa ce trecu de santul cu sticla ajunse la un sant plin cu apa rece. Si era atat de rece, ca daca o atingeai inghetai imediat. Gargaunele inconjura acest sant si nu vazu nici-un loc pe unde sa treaca. Atunci se uita de jur imprejur si vazu 2 copaci uriasi. Ii taie si scobi in trunchiurile lor loc pentru picioare. Isi facu astfel incaltaminte din lemn si pluti pe apa de parca ar fi avut doua barci in picioare, fara ca nici-o picatura de apa sa-l atinga.
Dupa ce trecu si de santul cu apa, intalni un sant plin cu foc. Si era atat de fierbinte, ca daca il atingeai te ardeai imediat. Gargaunele inconjura si acest sant si nu gasi nici-un loc pe unde sa treaca. Se uita imprejur si nu gasi nimic care sa-i foloseasca. Atunci se apuca si sapa un canal de la satul de foc pana la cel de apa si apa stinse tot focul. (E clar ca satul de foc era situat mai jos decat satul de apa).
Apoi, gargaunul trecu peste jarul stins si ajunse la un castel urias. Intra inauntru si se intalni fata-n fata cu capcaunul.
- Ce cauti in castelul meu? intreba capcaunul
- Am venit sa o iau pe Ionuţa sa o duc inapoi la parintii ei.
- Ha, ha, ha. Poate vrei sa devii si tu cina mea, impreuna cu Ionuţa.
- Crezi ca daca esti atat de mare, ai si putere?
- Eu am orice putere.
- Da? Poti sa te transformi in altceva?
- Cum sa nu. Si pe loc capcaununul se transforma intr-un dragon.
- Ei, e simplu, ca tu urias sa te transformi in altceva tot urias, dar poti sa te transformi in ceva foarte mic? Intr-un tantar de exemplu.
Si capcaunul pe loc se transforma intr-un tantar, bazaiind in jurul gargaunului. Si gargaunele, nici una, nici doua il plesni intre palme, omorandu-l pe loc. Apoi se duse si o lua pe Ionuţa ducand-o la parintii ei. Parintii ei, bucurosi, au luat-o in brate si au pupat-o. Ionuţa le-a promis ca de-acum va fi cuminte si ascultatoare si nu v-a mai iesi din cuvantul lor. Si toata lumea a fost foarte fericita ca au scapat de capcaun si copii puteau iar sa se duca la scoala si sa joace pe afara.
Şi am încălecat pe o sea şi v-am spus povestea mea.