Tiramisu, prăjitură de origine italiană

Ieri am sărbătorit Sfântul Dumitru. De fapt m-am conformat. La noi în familie, din păcate nu am fost obijnuite cu sărbătorirea sărbătorilor onomastice. Mare păcat. Uite, acum, nu ştim să apreciem adevărata lor valoare. Suntem tari ca pietrele de fiecare dată când o asfel de sărbătoare are loc. Cine ştie, poate o să reuşim să ne facem un obicei frumos din a petrece în asfel de zile cu cei dragi....Mi-ar place. De ieri am început ... Am început cu un Tiramisu.

Timp de preparare: 40 min

Ingrediente:
500 g pişcoturi, 500 g cremă Mascarpone sau brânză dulce, 4 ouă, 150 g zahăr, 10 linguri lichior Amaretto, 4 ceşti de cafea pregătită foarte concentrat şi amesctecată cu zahăr, 10 g gelatină praf, cacao pentru presărat deasupra şi puţină scorţişoară.

Mod de preparare: Gălbenuşurile se bat spumă cu zahărul, se adaugă Mascarpone sau brânza, lichiorul şi gelatina. Se bat până devine o cremă spumoasă. Albuşurile se bat spumă şi apoi se amestecă cu crema obţinută anterior. În cafeaua răcită în prealabil se trec pişcoturile, unul câte unul, dar foarte puţin, după care se aşează pe tava unde dorim să facem tiramisu. Pe aceaşta punem un strat de cremă, un şir de pişcoturi; se aşează apoi jumătate din cremă, apoi încă un rând de pişcoturi şi iar cremă. Se dă la frigider 3 ore după care se presară cu cacao pe deasupra.

Poftă bună!

reteta care te va duce la tine, la ceilalti, la viata adevarata:


“Bate si ti se va deschide.
Cere si ti se va da.
Cauta si vei gasi.
Priveste si vei vedea.
Asculta si vei auzi.
Asculta-ti tacerea si iti vei auzi nevoile.
Reflecteaza in loc sa intrebi.
Vorbeste atunci cand ai ceva de spus.
Vorbeste despre tine, iar ceilalti iti vor vorbi despre ei.
Mergi si vei inainta.
Simte si vei trai.
Da si vei primi.
Iubeste si vei fi iubit.
Deschide-te si ceilalti se vor deschide.
Fii pasionat si vei fi pasionant.
Fii tu insuti si ceilalti vor deveni ei insisi.
Construieste ceea ce cauti.
Seamana fara sa tii seama si vei culege.
Ia seama la ceea ce nu faci in loc sa te revolti.
In loc sa reprosezi parintilor ceea ce au facut din tine, ia seama la ceea ce faci cu ceea ce ei au facut din tine.
Traseaza-ti calea pe care vrei s-o strabati inainte de a astepta un vant favorabil.
Traieste din plin si vei fi lasat sa traiesti.
Traieste-ti viata aici si acum.
Acolo unde se naste viata dispare boala si vindecarea va fi data cu prisosinta.
Fii responsabil si vei fi mai putin vinovat.
Fii iarasi copil si vei creste.
Renunta si vei fi mai liber.
Daca esti pregatit nu astepta, de la Cel Atotputernic ceea ce nu poate veni decat de la tine.
Ridica-te si umbla!”


De la http://www.stilultau.com/

Mănâncă, roagă-te, iubește

 Aseară am fost la film cu fetele.....unul care merită văzut...

Autoarea-personaj își ia liber un an de la viață și pleacă în călătorie pentru a-și îndeplini câteva dorințe ascunse și mult amânate. E adevărat, își permite acest lucru,  personajului are niște posibilități pe care nu oricine le are, dar ideea este că oricum ar fi, poate să fie un exemplu. Pleacă pentru a scăpa de Depresie și Singurătate, pentru a învăța să respire și să aibă încredere din nou.În Italia, ea se bucură de deliciile culinare, dar se cam îngraşă, în India se încarcă spiritual făcând yoga, având un guru şi stând într-un “ashram” (un fel de complex religios plin de verdeaţă unde respectă mai multe tradiţii hinduse), iar în Indonezia se reîndrăgosteşte.

Pe drum găsește paste, oameni fericiți, înghețată, oameni săraci, guru, prieteni, ierburi vindecătoare, biciclete, orez. Se desparte fără regrete de cele două cunoștiințe (Depresia și Singurătatea). Învață limba italiană, învață să se roage și să se scufunde în liniște, iar eforturile ei sunt răsplătite cu încă o doză de iubire.

„Mănâncă, roagă-te, iubește” este o carte care se citește singură și în care, căutând printre rânduri, oricine se regăsește. Spune multe, dar le spune cu atâta naturalețe și umor încât e imposibil să nu-ți placă de Liz și de toate personajele (reale) pe care le adună în jurul său.

Fringe

 De câteva săptămâni mă uit de fiecare dată când găsesc timp, la un serial....Fringe....Mă faşcinează şi mă încântă de fiecare dată când văd un episod. Bine, unele dintre ele le-am văzut de mai multe ori.....


Îl recomand cu drag....



Fringe îi urmărește pe   Agentul Special FBI Olivia Dunham, omul de ştiinţă Walter Bishop și fiul său Peter Bishop, care investighează diferite aspecte ale științei "fringe" (boli rare, chimice, oameni cu abilități psihice, teleportare, și așa mai departe).

Îmi recomand puţin repaus

Oare cine nu trece din când în când prin momente în care simte că are nevoie de pauză.....


Asta se întâmplă când vrei să te implici în toate, să iasă bine....să deţi controlul asupra lucrurilor.....Binenţeles că nu iasă...Suntem doar nişte simpli oameni...Să mă anunţi când se termină bateria, ca să o pui la încărcat.....Asta în cazul în care ai norocul să fie acumulator şi se mai poate reîncărca...


Ajung să simt că vreau doar să mă odihnesc. ....

Luna asta, octombrie..este una foarte ciudată pentru mine şi luuungăăă..... A început cu soare şi culori de toamnă.  Apoi a continuat cu stres si alergătură..Oricât mi-am propus să am o zi liberă de la toate (am visat să am un weekend liber de vineri până duminică), încă nu am avut dar nici nu s-a sfârşit luna ce-i drept.....Apoi săptămâna trecută a fost presărată cu flori (flori de la Corina, la birou, trandafir de la iubitul meu pe neaşteptate ...flori de la o mămică drăguţă..)...Sunt liniştită..Am primit flori pentru un an întreg, să nu mai spun că nu primesc flori......Am sfârsit weekendul şi am început săptămâna cu o răceală cum de mult nu am avut...Asta cred că mi-a pus capac....M-a stors de orice putere pe care o mai aveam, nedormind două nopţi la rând....Dacă nu aş fi luat tratament........

Răceala asta mea (atât la propiu cât şi la figurat) cred că se răsfrânge şi asupra celor din jurul meu.....Nu mai am răbdare uneori....Şi prefer să cred că nu am nevoie să mă apropii de nimeni...(cel puţin în perioada asta)...Deşi singură nu cred că aş face faţă la nimic din ce mi se întâmplă....

Sunt ciudată şi am un comportament ciudat atât cu mine cât şi cu cei din jurul meu.....Cert este că nu vreau să rămân singură ci doar să fac o pauză scurtă......Să-mi adun gândurile şi forţele pentru a continua.....

Culmea, cred că asta tot de mine depinde dacă o să fac pauză sau nu....

Mulţumiri

Nu de puţine ori mă trezesc cu gândul că aş vrea să le mulţumesc celor care au contribuit cu ceva în viaţa mea...

Fie mi-au zâmbit, fie m-au ascultat când aveam nevoie să vorbesc cu cineva, fie am învăţat ceva de la ei, fie mă iubesc.....Sunt atât de multe lucruri pentru care putem să mulţumim cuiva.....

Aşa se face că sunt momente în care brusc mă trezesc că mă săgeată câte o amintire, ce mă leagă de cineva ...realizez că acea persoană a făcut ceva pentru mine şi pe loc aş vrea să -i mulţumesc sau măcar, să ţin minte, să stochez undeva gestul ei.....Sau măcar să le trimit o scrisoare de mulţumire, să apar în faţa lor cu o chutie de ciocolată.....


Îi mulţumesc......
  • Profesoarei de matematică din clasa a V- a din Liceul de Muzică - entru că ne-a cerut să ne facem propiul nostru caiet de regului şi exemple (Acum sunt gata făcute de cumpărat )
  • Profesoarei de teoria muzicii din clasele V- VI (D-na Czasar)- pemtru că mereu era cu zâmbetul pe buze, optimistă, sub efectul de yoga, - regim vegetarian ...încerca să ne trezească la realitate...
  • Profesoarei de geografie din clasa a VII - a, (D-na Boar Liliana) - pentru dragostea pentru geografie
  • Doamnaei Veronica - pentru un exemplu pozitiv de evoluţie în viaţă, înţelepciune, prin muncă.
  • Doamnei Ana Moldovan- pentru că m-a învăţat să fiu pedantă, curată, stilată, salată de icre
  • Doamnei Ana Feier- pentru că m-a învăţat că mâncarea trebuie nu numai să fie bună, ci şi să arate bine pe masă.
  • Ioanei Simona Creta ( Boboş) - " Ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine, lasă pe poimâine, poate nu va mai trebui făcut"
  • Profesorului de istorie - m-a stimulat să citesc
  • Profesoarei de limba română din liceu - pentru metodele sale  superbe de lucru la clasă, calmă, feminină
  • buna Lenuţă- să tai ceapa mărunt, să pun hainele la uscat pe sfoară întoarse pe dos
  • buna Marie- curăţenie in curte, Desert " Prăjitura Luna, cu nucă", Dulceaţă de vişine
  • profesoarei de religie din liceu - m-a învăţat dragostea pentru religia ortodoxă
  • mama- pentru înţelepciunea cu care ne-a crescut pe mine şi sora mea până am ajuns la liceu
  • Noemi - ne-a învăţat primii paşi de dans
  • Profesoarei de chitară (D-na Camelia Vale)- primele lecţii de chitară
  • Echipei din bucătăria de la Pensiunea Perla Albastră (Mariana, Vali şi Leana) - pentru mâncarea super delicioasă pe care ne-o oferă
  • Lui Dumnezeu- pentru că este vejnic prezent în viaţa noastră şi ne protejează, face ca toate lucrurile din viaşa noastră să apară la timpul potrivit
  • Iubitului meu- îi mulţumesc fiidcă mă iubeşte şi mă face fericită în fiecare zi. Îi mulţumesc fiidcă a ales să facă parte din viaţa mea  zi de zi.
  • Lui Călin Vodă- pentru că mereu m-a încurajat să -mi trec peste frici şi limite...
  • Corinei Boldor- pentru calmul şi răbdarea cu care reuşeşte să relaţioneze cu toată lumea Pentru că reuşeste să fie o prietenă bună şi adevărată.
  •  Lui Salvick - că este alături de mama, nelăsând-o singură
  • Mirelei - fiidcă este un exemplu de statornicie şi de voinţă vie
  • Le mulţumesc lui Kati Gabor şi Adelei Hopirtean pentru că au nişte camare de distracţie super tari în facultate
  • Lui Lau (Dumnezeu să-l odihnească), fiidcă mi-a dovedit că nu toţi bărbaţii sunt alcoolici şi-şi bat nevestele..
  • Doamnei profesoare de violă din clasa a V- a - fiidcă mi-a explicat că avem nevoie de igienă, de haine curate, de deodorant
  • mamei - m-a încurajat să gătesc, să fiu gospodină, să fac alegeri bune în viaţă
  • Simonei Roşca- fiidcă mă sustine în ceea ce fac şi are răbdare cu mine
  • Lui Mangu Ionuţ- fiidcă ne-a încântat de câteva ori live cu muzica chitării sale
  • Lui Annick Martin - fiidcă mi-a oferit de câteva ori, împreună cu Călin , şansa de a vedea Franţa
  • Andreei Raţiu - fiidcă mi-a fost o bună prietenă în preadolescenţă
  • Biancăi Mureşan - fiidcă a fost cea mai bună prietenă a mea în copilărie
  • Luminiţei Voinea fiidcă este o persoană atât de pozitivă, plină de viaţă, entuziastă..
  • Profesorului Adrian Stăvariu pentru că este un bun confident şi un prieten virtual deosebit..
  • Profesorului Lucian Cazacu, din Dâmboviţa pentru ca saptamana de saptamana ma pune la curent cu informatii despre viata ortodox creştină. pentru că este atât de statornic.
  • Marcelei Campian - pentru că mereu vede în mine calităţile şi pentru că din când în când mă aduce cu picioarele pe pământ atunci când am de luat decizii....
  • Lui Nicu Luduşan- pentru că este un exemplu de persoană care luptă până la capăt pentru tot ceea ce vrea să opţină.
  • Mamei lui Dumi - pentru că este o femeie înţeleaptă cu care te poţi înţelege...

Nostalgia reîntoarcerii

O noapte foarte lungă....

Mirela s-a reîntors la Cluj, după o vacanţă petrecută în Spania, la mama.

Timpul cât l-a petrecut acolo a făcut ca să mi se facă dor de ea. Mă obijnuisem cu ea acasă. Emoţia pregătirii bagajului cred că mă luase şi pe mine când ştiam că se apropie plecarea ei.....Binenţeles că avionul a plecat cu o întârziere de mai bine de o oră. ceva obijnuit deja pentru noi, cei care facem plimbarea aceasta o dată pe an, cu firma aceasta de transport aerian (low cost).....

M-am uitat la serial ca să rezist. Apoi  am închis ochii pentru 3 ore. Ne -am dus la aeroport noaptea însă mai avea întârziere.


Era frig şi am ales cu iubitul meu să ne întoarcem acasă, la căldurică......

Apoi a ajuns dimineaţa, devreme...Au urmat bucuria revederii.....Schimb de cadouri....poveşti.

Frumoasă şi din ce în ce mai frumpasă şi mai cochetă, sora mea s-a întors la Cluj....Plină de viaţă, odihnită, gata de atac şi de înfruntat tot ce urmează: continuarea studiilor, viaţa.....Pentru ea, cred, că în nopatea aceasta a luat viaţă  un nou început.....

Mama a rămas acolo.....Mă bucuram enorm că Mirela s-a întors însă din când în când mă lua nostalgia că mama a rămas acolo. Săraca a încercat să-i îndese Mirelei tot felul de lucruşoare şi accesorii prin bagajul şi aşa plin la refuz, să le ni le aducă nouă şi cunoscuţilor.....

Aş vrea să vină ea..... A rămas iar acolo până nu ştiu când .....Parcă văd că va trece din nou o perioadă de timp până să ne revedem...Uneori distanţa asta " omoară" ceva din mine....


Chiar dacă m-am obijnuit să trăiesc fără ea, să mă descurc....am câte o perioadă în care simt că aş vrea să fie mai aproape .....să vorbim...Nu ştiu, să fim din nou apropiate.....E un sentiment de nedescris în cuvinte....Se ascunde undeva în mine şi se iveşte din când în când la suprafată sub formă de lacrimă......

Trece.....


Grijile şi alergăturile zilnice nu mă lasă să stau prea mult pe gânduri......

Oricum, bine ai revenit la Cluj, soră_mea! Orice plănuieşti să faci, eu te susţin! >:d<

Un nou început

Începutul alergăturii....

Termini facultatea, ai în mână o diplomă care demonstrează că ai devenit un profesionist. Mai faci şi un master ca să te specializezi în domeniu.

Dacă în anii şcolii a fost greu să faci faţă la cursuri, să fii prezent la laboratoare şi seminarii, sau să citeşti cărţile noi ale profilor, de acum înaite va fi mai greu, cred, să alergi cu cv-ul pe la diferite firme ca să-i convingi pe angajatori că meriţi un loc de muncă.....


Există trei categorii (poate mai multe) de tineri licenţiaţi gată de angajare:  
1. Categoria celor care în timpul facultăţii merg la şcoală, se bucură de anii de facultate alături de colegi, învăţând, în excursii, prin cluburi, ieşiri, etc...Au ajutor financiar de la părinţi iar viaţa de stundet pare destul de puţin stresantă Poate se implică ca şi voluntari pe undeva dar nu mult.... Aceştea se trezesc că au terminat şcoala bine, cu note bune însă la angajare se trezesc că nu prea au ce să pună în cv , experienţe de muncă, măcar nişte voluntariat.....  Încep să se gândească, ar da puţin timpul înapoi, să vadă ce ar fi trebuit să facă.....Atunci când merg la interviu pentru angajare, se simt puţin importanţi fiidcă nu prea au ce să le arate angajatorilor...Şi uite aşa dacă totuşi se găaseşte cineva să aibă curaj să-i angajeze e super....
Doar că trece timpul.....Apar teremeri.....Poate că a venit timpul să se întreţină singuri, apar mai multe responsabilităţi.....Ajung să accepte orice fel de job, doar să poată să continue ceea ce au început: viaţa. Începutul va fi destul de greu pentru ei dar dacă sunt puternici vor isbuti să treacă cu bine peste aceste momente. Eu cred că pentru fiecare este un loc.....

2. Categoria celor care în timpul facultăţii s-au bucurat de viaţa de student atât la facultate, pe băncile sălilor de curs, alături de colegi , cât şi pe la diferite ONG uri, s-au implicat în diferite proiecte, poate chiar s-au angajat pe ici, pe colo şi au dat de gustul banului încet dar în acelaş timp, s-au lovit şi de program de muncă, colegi, dar au acumulat puţină experienţă, asfel încât atunci când pleacă din facultate să aibă habar ce înseamnă să munceşti, să îţi adaptezi viaţa în funcţie de acest lucru. Aceşti tineri, au ceva experienţă acumulată pe care o pot posta în cv, alături de cursuri şi  acţiuni de voluntariat, asfel că cv -ul lor, cu siguranţă va arăta altfel, le va conferi mai multă încredere în ei. Mă gândesc că altfel merge un asfel de tânăr în faţa angajatorului cu cv -ul său.... Dar în ziua de azi nu este sigur că acesta îşi va asigura un loc de muncă. În schimb va începe viaţa cu alte perspective, mai bune, cred eu. Poate că s-a infiltrat deja într-o corporaţie şi îi este mai uşor să înceapă viaţa după şcoală. Aceste cazuri însă sunt mai rare, dar nu imposibile.

3. Categoria celor care sunt ajutaţi de părinţi atât cu şcoala, din punct de vedere financiar , dar şi la finalizarea studiilor, job-ul le este asigurat încă dinainte să se înscrie la şcoală. Spun că aceştea trebuie să fie tare fericiţi şi liniştiţi la prima vedere. Însă sunt convinsă că nu este chiar aşa. Multe responsabilităţi trebuie să li se pună după cap şi mereu trebuie să se lupte să fie la nivelul aşteptărilor celor care au pus "osul" pentru ei.

Din orice categorie am fi, merită să ne bucurăm de viaţa de student sub toate formele ei posibile....Nu se compară cu nici o altă experienţă a dezvoltării noastre. Ar fi bine totuş să începem să ne gândim puţin de tot, chiar aşa, la nivel de vis, încă de când suntem la facultate, ce vrem să facem cu viaţa noastră când se vor termina anii de studii, asfel încât când ne vom trezi, să ne fie mai uşor de suportat situaţia.

Zugravi de weekend

După o săptămână lungă cu lucrări prin apartament, a venit şi momentul să "personalizăm" camera iubitului meu....

Aşa se face că ziua de duminică a fost cât se poate de luuuuungăăă.....(cu party, mall, cumpărături ) şi s-a finalizat cu o vizită la Practiker unde s-au dus bănuţii mai repede decât ne-am imaginat.....


Apoi "acasă" a început joaca....Am conceput împreună cu iubitul meu o culoare super şi după ce am curăţat pereţii am început să-i înprospătăm cu o nouă culoare de albastru, mai vie......Iubitul meu a dus greul....Eu, am fost ajutor de (nu-i place cum sună "zugrav")..... l-am încurcat pe acolo.....


La final el era un mic "Avatar" :)))))


Prima noastră experienţă cu culorile..... O activitate foarte nostimă.

Rezultat:
  • pereţi de diferite nuanţe de albastru, în functţie de cât colorant am pus în lavabilă de fiecare dată când am pregătit culoarea
  • se vede fiecare loc pe care l-a colorat iubitul meu, dar mai ales, pe unde mi-am adus eu aportul :))))))

Concluzie: trebuie să mai trecem o dată pe la Practiker şi să ne mai jucăm într-o dupămasă de weekend  cu lavabilă prin cameră.

Trebuie să recunosc, acum după ce am curăţat petele de vopsea de pe parchet, mi se pare foarte distractivă activitatea...Aseară nu eram lafel de binedispusă, chiar nu am ştiut să mă bucur de activitate aşa cum merita....

Ce se poate face din hârtie

Top 21 melodii româneşti de dragoste

 Sunt convinsă că ar merita mai multe melodii de dragoste să fie postate în top, dar din ele, au isbutut să fie selectate acestea.  Locurile din "clasament" pot fi schimbate. Audiţie plăcută...

1. Vank - Baladă pentru o minune


2. Holograf - Doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc 



 3. Ştefan Iordache - Ţi-am dăruit o floare




4. Mihaela Runceanu-Fericirea are chipul tău 



5. Gheorghe Gheorghiu-Unde dragoste nu e, nimic nu e




 6. Pasărea Colibri - Dragostea e o salată



7. Florin Chilian - Chiar dacă



 8. Eva Kiss.....Puterea dragostei


 9. Ducu Bertzi - M am îndrăgostit numai de ea



 10. Crazy Loop - Despre tine cânt



11. Voltaj - Eu cu mine



12. Directia 5- Dacă ai şti...



13. Praf în Ochi - O mie de gânduri




14. Taxi - Te văd în toate femeile


15.  Ştefan Bănică jr. - Cum am ajuns să te iubesc




 16. Animal X - Nisip purtat de vânt






 17. Zob & Mara - Cântec de dragoste






 18. Vama Veche - Epilog


 

19. Stigma - Jumătate tu, jumătate eu

 

 

20. Bosquito- Doua mâini

21. Conexiuni - Tu 

Distracţie în bucătărie

 Prăjiturele curcubeu

Zi de joi, morăcănoasă

Cred că fiecare dintre noi am vrea ca tot ceea ce ne propunem să facem să iasă bine, să se realizeze la timp, ca asfel să avem satisfacţia muncii făcute cum trebuie şi cu plăcere...

Nu ştiu cum se face că parcă uneori nu depinde doar de voinţa noastră ca să ne atingem scopurile. Mereu apar diferiţi factori care fac ca lucrurile să se desfăşoare puţin diferit decât ne aşteptăm sau ca ele nici să nu aibă loc.


Ba fac prea multe lucruri odată şi ceva nu iasă, ba uit câteceva, ba trec cu vederea peste ceva, ori apare altceva mai important la orizont care îmi atrage atenţia că ar fi mai important de făcut...şi uite aşa ajung să am câte o zi de nu mă mai înţelege nimeni...

Uite că nu -mi iasă mereu lucrurile aşa cum vreau, bine!....Oare în asfel de situaţii cum ar trebui să reacţionez? Cum ar trebui să reacţioneze cei din jur care poate sunt afectaţi la rândul lor de pe urma faptelor mele?

Cred că cel mai bine e să stau la căldură în casă, să citesc ceva până când trece morocăneala....


........

Peste câteva ore (după ce am continuat cu morocăneala pe la Mall), această zi s-a transformat....

De mai bine de 5 luni, cred, nu am mai ieşit în club. A venit momentul să facem acest lucru.

După două ore în care mi-am strofocat creierii să rezolv o problemă de matematică de clasa a -V- a, pentru vărul meu, problemă pe care până la urmă am pasat-o celor din lista de messenger că pe mine mă depăşea, a venit momentul să ies din casă ca să merg la dans....After 8 Retro party, venim!!!

Am fost.....:)....Lumea se schimbă. Eu mă schimb. Nu mai sunt clienţii care mergeau acum doi, trei ani...Sunt alţii, cât dulapul de mari, fustiţe sclipicioase....

Fetelor, unde sunteţi, prin lume? Ce vremuri......( Şi astea au fost nu de mult...).


Data viitoare cred că mergem în Club 30 Plus :d.

Poveste cu Ionuţa, Gărgăunele şi Căpcăunul


A fost odată ca niciodată, ca de n-ar fi nu s-ar poveşti. La poalele unui munte era un sat, în care oamenii trăiau foarte fericiţi. Până într-o zi, când în vârful muntelui s-a stabilit un căpcăun. Şi acest căpcăun cobora în fiecare zi în sat şi lua câte un copil pe care îl ducea sus pe munte, unde îl mânca. Toata lumea îngrozită a început să-şi încuie copii în casă. Nu mai aveau voie să se mai joace afară, nu se mai duceau la şcoală.
Într-o astfel de căsuţă stătea si Ionuţa împreună cu părinţii ei.
Intr-o zi, profitand de faptul ca tata a iesit din casa pentru cateva minute fara sa incuie usa, a fugit repede pe ulitele satului, incepand sa se joace de una singurica.
Dar, vai! A şi apărut căpcăunul şi a luat-o pe Ionuţa cu el.
Tatăl şi mama Ionuţei au observat că a dispărut şi au fugit repede după căpcăun, strigând:
- Căpcăunuleeeeeeeee, dane-o pe Ionuţa înapoi. E fetiţa noastra şi fără ea nu putem trăi. Ea pe unul dintre noi, în locul ei.
Dar capcaunul se indeparta fara sa spuna nimic. Si pasul capcaunului era mult mai mare decat al bietilor parinti, asa ca foarte curand, parintii Ionuţei s-au ratacit si nu mai stiau pe unde se mearga. Se aflau intr-o padure si era tot mai intuneric in jurul lor. Deznadajduiti, s-au asezat pe o buturuga incepand sa planga dupa Ionuţa.
Atunci, langa ei a aparut un gargaune.
- Numai plangeti dupa Ionuţa. Asteptati aici, caci foarte curand am sa v-o aduc înapoi.
Si gargaunele disparu din fata lor alergand spre varful muntelui. Nu trecu mult, si gargaunele ajunse la un sant plin numai cu sticla. Si era o sticla atat de ascutita ca daca o atingeai te taiai imediat. Gargaunele inconjura muntele, de-a lungul santului si nu gasi nici-un loc pe unde sa treaca. Se uita in jur si vazu doua blocuri din piatra. Le lua si scobi in ele niste locuri pentru picioare, facandu-si niste pantofi din piatra. Apoi, incet, incet trecu peste santul din sticla. Sticla se zdrobea sub calcatura lui, dar nici-un ciob nu a ajuns la talpa gargaunelui.
Dupa ce trecu de santul cu sticla ajunse la un sant plin cu apa rece. Si era atat de rece, ca daca o atingeai inghetai imediat. Gargaunele inconjura acest sant si nu vazu nici-un loc pe unde sa treaca. Atunci se uita de jur imprejur si vazu 2 copaci uriasi. Ii taie si scobi in trunchiurile lor loc pentru picioare. Isi facu astfel incaltaminte din lemn si pluti pe apa de parca ar fi avut doua barci in picioare, fara ca nici-o picatura de apa sa-l atinga.
Dupa ce trecu si de santul cu apa, intalni un sant plin cu foc. Si era atat de fierbinte, ca daca il atingeai te ardeai imediat. Gargaunele inconjura si acest sant si nu gasi nici-un loc pe unde sa treaca. Se uita imprejur si nu gasi nimic care sa-i foloseasca. Atunci se apuca si sapa un canal de la satul de foc pana la cel de apa si apa stinse tot focul. (E clar ca satul de foc era situat mai jos decat satul de apa).
Apoi, gargaunul trecu peste jarul stins si ajunse la un castel urias. Intra inauntru si se intalni fata-n fata cu capcaunul.
- Ce cauti in castelul meu? intreba capcaunul
- Am venit sa o iau pe Ionuţa sa o duc inapoi la parintii ei.
- Ha, ha, ha. Poate vrei sa devii si tu cina mea, impreuna cu Ionuţa.
- Crezi ca daca esti atat de mare, ai si putere?
- Eu am orice putere.
- Da? Poti sa te transformi in altceva?
- Cum sa nu. Si pe loc capcaununul se transforma intr-un dragon.
- Ei, e simplu, ca tu urias sa te transformi in altceva tot urias, dar poti sa te transformi in ceva foarte mic? Intr-un tantar de exemplu.
Si capcaunul pe loc se transforma intr-un tantar, bazaiind in jurul gargaunului. Si gargaunele, nici una, nici doua il plesni intre palme, omorandu-l pe loc. Apoi se duse si o lua pe Ionuţa ducand-o la parintii ei. Parintii ei, bucurosi, au luat-o in brate si au pupat-o. Ionuţa le-a promis ca de-acum va fi cuminte si ascultatoare si nu v-a mai iesi din cuvantul lor. Si toata lumea a fost foarte fericita ca au scapat de capcaun si copii puteau iar sa se duca la scoala si sa joace pe afara.
Şi am încălecat pe o sea şi v-am spus povestea mea.

Găluşte cu prune

Un desert delicios şi uşor de preparat...


Relaxare în culorile toamnei....

 În mod sigur ne lăsăm conduşi de gândul că  toamna este frig, infernul din trafic nu se mai termină, în plus, ne bat ploile care încurcă circulaţia.....





Ce-ar fi să trecem peste starea de somn care nu trece nici cu 2 cafele băute pe nerăsuflate.






Şi să ne bucurăm admirând culorile toamnei.... Aţi observat că frunzele s-au îngălbenit, că s-au copt castanele sau că în parc s-a aşternut un frumos covor de frunze într-o explozie minunată de culoare?:).....


Holograf

Sâmbătă seara am fost la Festivalul Ursus de la Polus Center.  Înafara faptului că a fost o aglomeraţie de nedescris în cuvinte, pot să spun că m-am simtit pentru câteva minute super, super bine.

Am stat la coadă pentru o porţie de frigărui cum de mult nu am mai mâncat şi ce e cel mai important de menţionat este faptul că am stat la concertul celor de la Holograf....



Mai bine de o oră au reuşit să ne anime şi să ne încânte cum de mult nu am mai avut ocazia......Chiar simţeam nevoia să mai participăm la asfel de evenimente.....

Alături de ei am putut redescoperi cu emoţie cântece mai vechi, dar şi mai noi, cu un sound special......

Iubitului meu îi dedic aceeastă melodie...


Doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc


  
 




Să nu-mi iei niciodată dragostea....





Romeo şi Julieta

Cele 5 crize ale relatiei de cuplu



Crizele in relatia de cuplu ne ajuta sa evoluam, ele reprezinta doar cealalta fata a monedei.
Daca ambii depasesc criza in cuplu, evolueaza si devin 2 oameni noi, evoluati.
Exista foarte multe materiale despre comunicare , relatii, dar nimic despre latura intunecata a iubirii

1. Criza vocationala – scopul in viata
2. Criza financiara – banii
3. Criza sexuala – lipsa atractie, pasiune, apar copii
4. Criza luptei pentru putere – competitia, sabotarea
5. Criza despartirii – cea mai mare suferinta si cel mai mare potential pentru evolutie

Viaţa are gust de toamnă....



Prinsă între munca de birou şi alergătura de după, pe la petreceri de copii, încerc să mă bucur de toamnă....

Dimineaţa când ies din bloc, miroase a toamnă,
Mama lui Dumi a făcut o zacuscă şi o salată nemaipomenite....
Din curtea şcolii se aud zîmbete şi glasuri de copii bine dispuşi,
La buna în grădină au îngălbenit frunzele....Sunt o mulţime de nuci căzute pe jos; ne aşteaptă să ne găsim timp şi pentru ele, să le adunăm....

Chiar dacă nu am mai reuşit să fugim undeva cu cortul pentru o zi, două, cred că putem să ne bucurăm de vizite la Salină sau de o mică scaldă la Felix....Găsim noi ceva posibilităţi de a  ne relaxa.

E foarte  frumoasă vremea afară.....soare.....de toamnă ce e drept, răcoros....Recunosc, în primele zile de frig, chiar după ce am revenit din tabere, nu suportam ideea că se duce căldura însă acum am acceptat situaţia şi mă bucur de zilele galbene roşiatice de toamnă.

Sunt superbe frunzele căzute pe trotuar....Regret că nu mai găsesc timp să mă plimb prin parc cum o făceam în alţi ani. Acum mai mult ne plimbăm cu maşina....Nu ne mai ajunge timpul pentru câte am avea de făcut:).




Să aveţi o toamnă frumoasă 




 
Toamna - Tudor Gheorghe
  Vezi  mai multe  video    din   diverse




 
Toamna
  Vezi  mai multe  video    din   muzica