După multă vreme în care am tot alergat în vânt, de vre-o două zile simt că am început să mă liniştesc....Să simt căldura din casă, să mă bucur de prostioare în faţa televizorului....să stau...
Stau. Am început să stau dinaite să vină ziua naţională de stat acasă....:)...
(Cred că asta a început după ce am reuşit să-mi fac timp să trec pe la biserică, într-o duminică dimineaţa)....
E, cum să spun....super...!
La noi în cameră a început să se contureze un spaţiu comun....Mai e puţin de muncit însă simt că am început să mă simt ca acasă la Dumi, ceea ce cred că e un lucru bun pentru mine, pentru NOI....
deocamdată las să se liniştească apele. Nu mai trebuie să alerg în mărăşti, apoi în mănăştur...să-mi spăl hainele, să mă spăl pe mine, să fac curăţenie în două locuri...să nu am pace....
Încerc să nu mă mai stresez nici cu petrecerile de copii....să accept doar ce apare şi să nu mă mai încarc cu prea multe lucruri de făcut....Cred că o să cam las pentru la anu" responsabilităţile ce nu le-am putut duce la îndeplinire în acest an....iar acum vreau să mă bucur de mutare. da, da...vreau să fac asta cum pot mai bine şi să renunţ la stres total dacă se poate....
Vreau să mă prindă anul nou nu foarte obosită, optimistă şi gata să încep alergătura cu forţe proaspete....
Vreau să-l iubesc pe Dumi din ce în ce mai mult pentru că el mă face fericită....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta