Am remarcat că după ce trecem de adolescenţă nu prea mai mergem cu colindul. Mai mult, dacă mergeam sau dacă mai mergem nu mai simţim farmecul acela....Toată vraja aceea se spulberă printre pahare de alcool şi prea multe feluri de prăjituri apetisante....vraja colindelor şi semnificaţia llor e înlocuită de fumul de ţigară şi râsetele gălăgioase....Mă doare să stiu că asta se petrece în seara de Ajun când toţi ar trebui să retrăim magia şi bucuria Stelei de la Răsărit, alături de magi şi păstori, să ne bucurăm de Naşterea Lui Hristos....
ştiţi despre ce vorbesc, de copilărie....De când cântam până rămâneam fără voce pe la casele vecinilor şi ale rudelor....şi ajungeam acasă cu bujori în obrăjori descoperind că a venit Moş Crăciun şi ne-a adus brad luminat şi cadouri mult dorite......
Un moment în care tânjesc după acele seri de iarnă cu zăpadă şi stele ....cu miros de cozonaci şi afumătură....Chiar mă "chinui" să-mi pot readuce în minte frânturi de imagini, sunete, mirosuri şi sentimente pe care le-am trăit atunci alături de sora mea şi poate şi alţi copii de o vârstă cu mine.....
Eu de fapt vroiam să ajung să spun că am ales aseară în loc să fac curăţenie în bucătărie, să merg la un spectacol de colinzi, la Casa de Cultură a Studenţilor....şi bine am făcut. I-am "reântîlnit" pe Cireşarii....Se pare că doar la colinzi îi văd dar mă bucur...Oamenii aceştia reuşesc să adune lume în jurul lor de două ori mai mulţi decât intră în orice sală de concert.....Ne vorbesc şi ne implică în colinde atât de simplu şi direct că nu ai cum să pleci de acolo fără să fi "atins"...fără să trăieşti, chiar şi pentru câteva secunde fiorii bucuriei de a fi "copilul Lui Dumnezeu"....oridin ce religie ai face parte......
ei bine, da.....Acum dacă vrem să simţim magia colindelor trebuie să căutăm noi concerte, ocazii în care să fim colindaţi.....Faptul că ne maturizăm uneori nu este un lucru bun...şi spun asta pentru că ajungem să gândim prea mult şi să nu mai ştim să ne bucurăm de simplitatea lucrurilor cu inima noastră de copil.....
De la începutul lunii, am simţit că anul acesta e mai special pentru mine şi că cineva parcă îmi dă voie să mă bucur de sărbători cum de mult nu am mai făcut-o....Poate că acel cineva sunt chiar eu cu o altă atitudine faţă de lucruri, faţă de ceea ce se întâmplă în jurul meu...Dar s-ar putea ca acel Cineva să fie Dumnezeu...şi atitudinea mea faţă de El, mai bună....(sper)..:)
O mulţime de gânduri....adunate într-un singur "sac": bucuria de a trăi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta