In Pandemia asta care uneori pare ca nu se mai termina, se contopeste cu noi si e musai sa acceptam si sa ne traim vietile cu ea cu tot, am "invatat " cate ceva ca "nevoie te invata" :) :
nu sunt singura,
ceea ce este important cu adevarat pentru noi este chiar in viata noastra, aici si acum. Restul, s-ar putea sa devina importante candva sau vor putea trece pe langa noi fara nici o problema
TIMPUL.....timpul, nu BANII, este cea mai scumpa resursa :) iar eu chiar vreau sa-mi asum zi de zi ca ma bucur cat pot mai bine de prezent ACUM iar pentru asta fac demersuri de a gasi solutii (cer ajutor, impart task-uri, imi aloc timp pt ceea ce -mi place sa fac si chiar las unele lucruri nefacute ...nu le mai consider urgente si pot trai cu ele si asa :) )
teoriile de la cursuri si din cartile citite se adeveresc :). Asta inseamna ca daca pun osul la treaba se intampla sa -mi mai duc la indeplinire unele planuri....daca aman, cu ajutorul internetului, vad cum multe idei se intampla deja :) ...cineva care a pus osu la treaba le face .....
au trecut aproape 5 ani de cand suntem parinti....eu abia acum as putea spune ca accept cam 90% asta :) ...si mai mult decat atat, vad, simt in toata fiinta mea cum e nevoie de noi din ce in ce mai mult in viata lor :) ....Toate planurile, proiectele, toate visele noatre dinainte de ei in fiecare zi se indeparteaza....parca se micsoreaza ....scad in intensitate si inlocul lor apar prioritatile legate de copii....Ceea ce nu e neaparat ceva rau :)....In schimb poate fii frustrant si uneori, pe alocuri dureros :)....Si cu toate astea supravietuim....Crestem si noi odata cu ei. E FAIN si GREU :). E BINE....e o senzatie unica ce nu o poti trai decat in felul acesta :). Timpul inapoi nu-l putem da. Putem doar sa ne bucuram de prezent, de ce avem...
In Pandemia asta am putut vedea cum nu avem noi controlul asupra lucrurilor...Desi, de multe ori ne credem atotputernici si le rezolvam pe toate...decidem noi pt toate. Dar pana la urma murim de frica. Increderea ne da Putere.
