Risti?
" Râzând, rişti să pari nebun. Plângând, rişti să pari sentimental. Întinzând o mână cuiva, rişti să te implici. Arătându-ţi sentimentele, rişti să te arăţi pe tine însuţi. Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale, rişti să pierzi... Iubind, rişti să nu fii iubit la rândul tău. Trăind, rişti sa mori... Sperând, rişti să disperi. Încercând măcar, rişti să dai greş... Dar dacă nu rişti nimic, nu faci nimic, nu ai nimic, nu eşti nimic..." ( Rudyard Kipling )
Stari prin care trece o tipa inaite de o intalnire cu un tip de pe net
De cand te-am auzit prima data la telefon zilnic trec prin diferite stari:
In prima faza am fost mai indiferenta, incantata....surprinsa de curaj si sinceritatea de care ai dat dovada
Apoi, mi-a fost frica de necunoscut, de minciuna.....
Apoi am inceput sa visez cu ochii deschisi lucruri care s-ar putea intampla....discutii, relatii, timp petrecut cu fetele tale....Da, m-am gandit de cateva ori la ele si-mi imaginam cum interactionez cu ele....fara teama
Apoi iar teama....apoi cand m-ai sunat, parca ai inceput sa te emotionezi la telefon....intr-un fel m-am bucurat....
imi este teama....
sunt curioasa in acelas timp....cum arati in realitate...parca inaite sa-ti postez poza la profil era mai , nu stiu....imi puteam imagina eu cum areti....imi este teama de realitate si, mai mult...imi este teama de fapt, de faptul ca eu imi creez in minte niste asteptari si de asta imi e teama sa nu fie mai putin placuta interactiunea cu tine.....
Cu cat se apropie momentul sa ne vedem la cafenea, cu atat imi cresc emotiile...Sunt asa surprinsa de starile prin care trec....Nu ma recunosc...Sau....sunt tot eu....fata care poate sa fie emotionata,,,sa traiasca ......
Iti dai seama ca inca nu te-am intalnit si am avut scurte momente de visare in care ma vedeam la Brasov, alaturi de tine, in casa ta....cu tine....ma vedeam bine....Pentru cateva secunde eram in stare sa las tot aici si sa plec.....Cred ca asta da de gandit....Imi este teama ca vreau doar sa scap de perioada asta in care ma aflu si n-as vrea doar sa te folosesc pe tine ca portita...
Ce vreau eu de fapt? Da, ce vreau eu? Aceasta e intrebarea........Of.......Sunt atat de bulversata si ..........nu o lasa sa se vada.....Majoritatea timpului nici nu vreau sa recunosc............Teoretic sunt 30 de minute si ar trebui sa vedem cum ne vedem..........
Mi-am planuit de vre-o doua zile sa ma imbrac frumos....Am avut si emotii gen ca nu voi reactiona bine cand te vad..deja imi era teama sa nu vars ceaiul pe masa....Doamne ....sunt mai emotionata parca decat in liceu...........De ce vreau eu sa creez impresie buna?
Nu stiu daca ce facem e ok....dar macar ies din casa......Rau nu poate sa fie.....
In prima faza am fost mai indiferenta, incantata....surprinsa de curaj si sinceritatea de care ai dat dovada
Apoi, mi-a fost frica de necunoscut, de minciuna.....
Apoi am inceput sa visez cu ochii deschisi lucruri care s-ar putea intampla....discutii, relatii, timp petrecut cu fetele tale....Da, m-am gandit de cateva ori la ele si-mi imaginam cum interactionez cu ele....fara teama
Apoi iar teama....apoi cand m-ai sunat, parca ai inceput sa te emotionezi la telefon....intr-un fel m-am bucurat....
imi este teama....
sunt curioasa in acelas timp....cum arati in realitate...parca inaite sa-ti postez poza la profil era mai , nu stiu....imi puteam imagina eu cum areti....imi este teama de realitate si, mai mult...imi este teama de fapt, de faptul ca eu imi creez in minte niste asteptari si de asta imi e teama sa nu fie mai putin placuta interactiunea cu tine.....
Cu cat se apropie momentul sa ne vedem la cafenea, cu atat imi cresc emotiile...Sunt asa surprinsa de starile prin care trec....Nu ma recunosc...Sau....sunt tot eu....fata care poate sa fie emotionata,,,sa traiasca ......
Iti dai seama ca inca nu te-am intalnit si am avut scurte momente de visare in care ma vedeam la Brasov, alaturi de tine, in casa ta....cu tine....ma vedeam bine....Pentru cateva secunde eram in stare sa las tot aici si sa plec.....Cred ca asta da de gandit....Imi este teama ca vreau doar sa scap de perioada asta in care ma aflu si n-as vrea doar sa te folosesc pe tine ca portita...
Ce vreau eu de fapt? Da, ce vreau eu? Aceasta e intrebarea........Of.......Sunt atat de bulversata si ..........nu o lasa sa se vada.....Majoritatea timpului nici nu vreau sa recunosc............Teoretic sunt 30 de minute si ar trebui sa vedem cum ne vedem..........
Mi-am planuit de vre-o doua zile sa ma imbrac frumos....Am avut si emotii gen ca nu voi reactiona bine cand te vad..deja imi era teama sa nu vars ceaiul pe masa....Doamne ....sunt mai emotionata parca decat in liceu...........De ce vreau eu sa creez impresie buna?
Nu stiu daca ce facem e ok....dar macar ies din casa......Rau nu poate sa fie.....
Licar de speranta
Cand intri intr-o stare dintraia din care parca nu mai ai sanse sa iesi, vorba vine, parca dintr-odata casa s-a marit si s-a golit. E o liniste de mormant si nu se mai aude ca altadata muzica de la vecini, croncanitul puilor de cioara din copacii din parculetul din apropie. E liniste! Linistea in care ai ragaz sa te gandesti la momentele prin care ai trecut, la starea in care te afli si la ce planuri de viitor sa-ti mai faci.
Nu rezist mult in linistea asta si binenteles, caut ...caut ceva...Caut atentia cuiva, compania cuiva...Habar nu am ce mai caut...Pe bune!
Cert este ca am mai intrat pe un site de socializare, asa, ca sa-l bifez si pe acesta ..Nu ca ai gasi ceva mai bun si diferit decat pe celelalte....A, ce am remarcat, atunci cand site-urile sunt la inceput au activitate.....Odata cu trecerea timpului, nimeni nu se mai oboseste sa intri...Bine, sunt exceptii care din punctul meu de vedere, cred ca numa pe acolo se regasesc....Dar despre asta voi vorbi cu alta ocazie.
Am fost luata prin surprindere de atentia cuiva. Mai mult, de curaj si de sinceritatea cu care am fost abordata. O cu totul altfel de abordare, care, cred ca mi-a prins bine in aceasta perioada.
Unde vreau sa ajung, de fapt? Da...De o saptamana stau intr-o stare dintraia de emotie....ca o sa apara ceva nou, ca o sa se schimbe ceva.....Visez si ziua cu ochii deschisi si noaptea cand dorm sau inaite sa adorm....O multime de nebunii imi trec prin minte, se perinda fara sfarsit....Unele sunt realizabile, altele ca o adiere, vin si pleaca lasandu-mi franturi de zambet pe fata.....
Sunt ciudata. :)....In mine se contopeste o fiinta visatoare cu una perfect realista.....Uneori iasa una la suprafata, alteori cealalta....Mereu ma simt bine in pielea mea.
Trebuie sa treci mai departe
Sa spui ca nu mai simti nimic pentru persoana pe care ai iubit-o mai mult decat orice ar fi o minciuna. Dar treci mai departe. Nu-i asa? Trebuie sa treci mai departe.
Ganduri
Nu stiu cum se face ca mereu aveai asteptari de la mine lucruri pe care nu le faceam pana la urma sau, poate le faceam in felul meu, iar tu nu stiai sa le apreciezi.
Uneori te intrebai de ce nu mai scriu pe aici despre trairile mele....Da, in perioada noastra de impacare se pare ca nu m-a atras deloc sa scriu....Nu mai traiam la acea intensitate ca de obicei...Mai mult, cateva luni realizez ca am intrat intr-o stare de vegetatie, intr-o stare ciudata in care nu am mai fost eu, cea activa, cu o multime de idei si initiative....Am devenit o "lenesa"....Da.
Cred ca de la inceput, cand am hotarat sa ne impacam, in adancul sufletului meu nu eram convinsa ca e ceea ce trebuie sa facem cu viata noastra. Asta am simtit mereu. Cred ca si tu. Insa, ne cunosteam, ne era mai simplu asa. Este destul de greu sa incerci sa o iei de capat cu altcineva...Era mai simplu asa, poate. Iar noi doi am devenit atat de comozi incat......Alta explicatie nu am.
De aceasta data insa cand din nou am luat decizia sa facem pasul important de a ne desparti m-a uimit cat de repede ai suflat usurat de parca eu te-am obligat sa ajungem in aceasta situatie. A fost alegerea din ambele parti. Asta e, am incercat....am incercat....Se pare ca intradevar asta a trebuit sa se intample. Viata noastra trebuie sa inceapa alte capitole, in care fiecare sa fie pe alte carari....
Odata cu trecerea zilelor, sunt din ce in ce mai convinsa de acest lucru si nu-mi doresc decat sa reusesc sa trec repede peste, fara prea multa suferinta si regrete. Pana acum nu am facut nimic care sa-mi aduca regrete. Vreau ca si de acum inainte sa -mi traiesc viata asa, fara regrete.
Uneori te intrebai de ce nu mai scriu pe aici despre trairile mele....Da, in perioada noastra de impacare se pare ca nu m-a atras deloc sa scriu....Nu mai traiam la acea intensitate ca de obicei...Mai mult, cateva luni realizez ca am intrat intr-o stare de vegetatie, intr-o stare ciudata in care nu am mai fost eu, cea activa, cu o multime de idei si initiative....Am devenit o "lenesa"....Da.
Cred ca de la inceput, cand am hotarat sa ne impacam, in adancul sufletului meu nu eram convinsa ca e ceea ce trebuie sa facem cu viata noastra. Asta am simtit mereu. Cred ca si tu. Insa, ne cunosteam, ne era mai simplu asa. Este destul de greu sa incerci sa o iei de capat cu altcineva...Era mai simplu asa, poate. Iar noi doi am devenit atat de comozi incat......Alta explicatie nu am.
De aceasta data insa cand din nou am luat decizia sa facem pasul important de a ne desparti m-a uimit cat de repede ai suflat usurat de parca eu te-am obligat sa ajungem in aceasta situatie. A fost alegerea din ambele parti. Asta e, am incercat....am incercat....Se pare ca intradevar asta a trebuit sa se intample. Viata noastra trebuie sa inceapa alte capitole, in care fiecare sa fie pe alte carari....
Odata cu trecerea zilelor, sunt din ce in ce mai convinsa de acest lucru si nu-mi doresc decat sa reusesc sa trec repede peste, fara prea multa suferinta si regrete. Pana acum nu am facut nimic care sa-mi aduca regrete. Vreau ca si de acum inainte sa -mi traiesc viata asa, fara regrete.
Dupa un timp...
Atât de adevărat a scris Jorge Luis Borges într-unul dintre cele mai frumoase poeme ale sale (“Aprendiendo”):
“După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă dintre a ține o mână și a înlănțui un suflet; învață că dragostea nu înseamnă să te culci cu cineva și că a avea o relație nu înseamnă siguranță, și așa, omul începe să învețe… că a sta alături de cineva pentru că îți oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu îți vei dori să te întorci în trecut. (…) Cu timpul îți dai seama că dacă stai lângă o persoană doar pentru a-ți întovărăși singurătatea, în mod iremediabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.”
“După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă dintre a ține o mână și a înlănțui un suflet; învață că dragostea nu înseamnă să te culci cu cineva și că a avea o relație nu înseamnă siguranță, și așa, omul începe să învețe… că a sta alături de cineva pentru că îți oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu îți vei dori să te întorci în trecut. (…) Cu timpul îți dai seama că dacă stai lângă o persoană doar pentru a-ți întovărăși singurătatea, în mod iremediabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.”
Scrisoare de adio
Draga iubitule,
Nu mai e mult, adica e ..Ai plecat....Chiar si asa, cred ca aceasta e ultima scrisoare pentru ca mi-a mai ramas un singur lucru sa -ti spun. Nu-ti cer sa-ti aduci aminte chestii sau sa ma ajuti cu ceva, cum obijnuiai mai mereu. Sunt convinsa ca te vei descurca fara mine si eu fara tine....Da, putem avea grija si singuri de noi, unul fara celalalt...
Vreau doar sa-ti spun cat de mult m-ai atins, cat de mult mai schimbat.... m-ai transformat....M-ai facut femeie iubindu-ma si pentru aceasta cred ca-ti voi ramane vejnic recunoscatoare. Daca-mi poti promite ceva, promite-mi ca atunci cand vei fi trist sau nesigur, sau iti vei pierde complet increderea, vei incerca sa te vezi prin ochii mei.
Iti multumesc pentru onoarea de a-mi fi prieten drag, iubit, logodnic...Nu am regrete. Ce norocoasa sunt! Mi-ai implinita viata dar eu sunt doar un capitol din viata ta. Vor fi mai multe. Sunt convinsa.
Nu te teme sa te indragostesti din nou!
Ioana
P.S. Te voi iubi mereu in felul meu
Sentimente de neputinta
" Obijnuiam sa rad mult...Radeam...Stii care este cel mai greu pentru un parinte, mai mult decat sa-si piarda un copil? Sa-si vada copilul facand aceleasi greseli ca si el si sa nu -l poata opri. E un sentiment teribil de neputinta. Te revolta tot timpul. Obosesti."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)