Ganduri

Nu stiu cum se face ca mereu aveai asteptari de la mine lucruri pe care nu le faceam pana la urma sau, poate le faceam in felul meu, iar tu nu stiai sa le apreciezi.

Uneori te intrebai de ce nu mai scriu pe aici despre trairile mele....Da, in perioada noastra de impacare se pare ca nu m-a atras deloc sa scriu....Nu mai traiam la acea intensitate ca de obicei...Mai mult, cateva luni realizez ca am intrat intr-o stare de vegetatie, intr-o stare ciudata in care nu am mai fost eu, cea activa, cu o multime de idei si initiative....Am devenit o "lenesa"....Da.
Cred ca de la inceput, cand am hotarat sa ne impacam, in adancul sufletului meu nu eram convinsa ca e ceea ce trebuie sa facem cu viata noastra. Asta am simtit mereu. Cred ca si tu. Insa, ne cunosteam, ne era mai simplu asa. Este destul de greu sa incerci sa o iei de capat cu altcineva...Era mai simplu asa, poate. Iar noi doi am devenit atat de comozi incat......Alta explicatie nu am.

De aceasta data insa cand din nou am luat decizia sa facem pasul important de a ne desparti m-a uimit cat de repede ai suflat usurat de parca eu te-am obligat sa ajungem in aceasta situatie. A fost alegerea din ambele parti.  Asta e, am incercat....am incercat....Se pare ca intradevar asta a trebuit sa se intample. Viata noastra trebuie sa inceapa alte capitole, in care fiecare sa fie pe alte carari....

Odata cu trecerea zilelor, sunt din ce in ce mai convinsa de acest lucru si nu-mi doresc decat sa reusesc sa trec repede peste, fara prea multa suferinta si regrete. Pana acum nu am facut nimic care sa-mi aduca regrete. Vreau ca si de acum inainte sa -mi traiesc viata asa, fara regrete. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

părerea ta