Se afișează postările cu eticheta daruire si primire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta daruire si primire. Afișați toate postările

Ultimul biscuite - poveste cu talc

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa ea si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar si care, fara sa-i ceara permisiunea, a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.

Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita. Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”

Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere, a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.

A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul. El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

MORALA: Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru! Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat! Cui dai? Cui are nevoie. Cat dai? Intotdeauna mai mult de cat ai primit.

Monogamie sau poligamie?

Tot ceea ce dăruieşti altuia, ţie îţi dăruieşti în realitate. Sigur că nu pentru asta îi dăruieşti. Dar, mai ales dacă te aventurezi să joci pe mai multe planuri, vei constata că, pentru a putea să dăruieşti cu aceeaşi ardoare în toate părţile, ai nevoie să fii în primul rând într-o relaţie foarte strânsă cu tine însuţi. Vei fi ca şi cum ai merge pe sârmă, şi orice tendinţă de a te îndrepta mai mult către o singură direcţie, te dezechilibrează. Te trezeşti că eşti iarăşi monogam.
Monogamia te face să trăieşti cu teama de a nu pierde ceea ce ai, poligamia cu teama de a nu te pierde pe tine însuţi. Orice relaţie ar trebui să fie un mijloc pentru un scop mai înalt, pentru atingerea unui ideal împreună, niciodată un scop în sine. Dacă intri într-o relaţie (sau mai multe) pentru că acesta e scopul tău, acea relaţie va muri, mai devreme sau mai târziu. Ca dovadă, rata divorţurilor care creşte şi tot creşte, încât oamenii aleg din ce în ce mai mult să nu se mai căsătorească.
Asta nu-i va scuti să se despartă iar şi iar, căutând mereu ceva, neştiind ce. Ajungând mereu să sufere. Pentru că indiferent dacă joacă pe un singur plan sau pe mai multe, nu joacă pentru celălalt, ci pentru ei înşişi. Garanţia succesului în orice relaţie nu stă în calităţile şi înzestrările celuilalt, ci în capacitatea fiecăruia de a reuşi să fie cât mai mult el însuşi. Probabil că atunci când ajungem să ne dăm seama de asta nici nu mai contează dacă ne iubim cu un singur om sau cu mai mulţi.
sursa http://puteredefemeie.wordpress.com/