A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.
Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie
ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind
menționate zilele și orele de vizită, uneori acestea fiind foarte
limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă
specială “Castelul Vieții Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul
nu este mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai spune că, din motive
care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se
percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar coordonarea zilei și orei
vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobișnuită, domnul de cum ajunge la hotel, formează
numărul de telefon și se înțelege cu proprietarul despre data călătoriei.
Totul în lume decurge după anumite legi, era inscripționat la intrarea
în castel, iar la ușă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă
amabilitate de către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scoțiană, în carouri.
- Ceilalți vizitatori au intrat deja? – se interesează turistul.
- Ceilalți vizitatori??? – se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în
Castelul nostru se efectuează individual și nici serviciile vreunui ghid nu
oferim.
Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i
povesti turistului istoria castelului și a făcut o trecere în revistă a
tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe
pereți, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele din
cameră sub scări, catacombele și camera de tortură din temniță. Când a
terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură și a cerut
ca pe parcursul întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus.
- Și asta de ce? – a întrebat el nedumerit.
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar
costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm
o lingură, umplută cu nisip fin, în aceasta fiind exact o sută de grame
de nisip, iar fiecare care intră pe tot parcursul vizitei trebuie să
poarte această lingură cu el. După finalul călătoriei, măsurăm nisipul
rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină …
- Și dacă nu vărs nici un gram?
- Oh, în acest caz, vizita este gratuită.
Vizitatorul a fost surprins și amuzat de o astfel de condiție. Gazda
primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Seniorului a început.
Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet
treptele, neluându-și privirea de la lingura. În partea de sus, lângă
galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla
puternic și ar putea vărsa nisipul. Se coboară sub scări pentru a ajunge
la sala cu arme militare, însă stând sub scară, își dă seama că, pentru
a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu
i-ar fi pus viața în pericol, dar care la sigur avea să ducă la vărsarea
nisipului din lingură, așa că, se limitează să examineze camera de la
distanță. Pentru același motiv, Seniorul nu a coborât în temniță,
deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte
mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început
să se îndrepte spre locul de unde și-a început turul. Acolo era așteptat
de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit
conținutul din lingură în balanță și așteptată nerăbdător rezultatul.
- Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că
nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată – spune proprietarul.
- Mulțumesc.
- Ți-a plăcut vizita? – Întrebă la sfârșit omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să
examinez ceea ce era în jur meu.
- Foarte regretabil!!… Știi, voi face o excepție pentru tine. Din nou,
voi umple lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta
uită de nisip, chiar dacă îl verși pe tot, nu vei plăti nimic pentru
vizită. Singura condiție e că trebuie să reușiți în 12 minute, deoarece
după asta trebuie să vină alt vizitator.
Fără a irosi nici un moment, domnul a luat lingura și a fugit spre sala
de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de
armură. După asta repede a coborât pe scări în temniță, nisipul deja îl
vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un
minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începe să
alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar
aruncând o privire la ceas, și – a dat seama că au trecut deja
unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de
aceea se hotărăște să plece spre ieșire, unde era așteptat de proprietar.
- Văd că nu aveți deloc nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că,
nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.
Vizitatorul nu a răspuns imediat.
- De fapt, nu – a spus el în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu
întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am primit nici o plăcere.
Omul în fustă își aprinde pipa și spune:
- Există oameni care trec prin ”Castelul Vieții” lor, încercând să nu
plătească pentru nimic, și nu se pot bucura de această călătorie. Mai
sunt și alții, care întotdeauna sunt grăbiți, pierd repede totul și nu
pot obține plăcere. Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare
ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească
pentru tot, dar înțeleg că în viață sunt lucruri pentru care se merită
să plătești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta