interviul il puteti vedea pe http://thewoman.ro/ioana-gazdac-resurse-de-petrecerieste-normal-ca-noi-mamele-antreprenor-sa-nu-reusim-sa-le-facem-pe-toate-deodata/
Buna mea colaboratoarea s-a gandit la mine zilele acestea si m-a provocat la un intreviu. Mereu imi prind bine intreviurile astea. Ma ajuta sa-mi aduc aminte de munca pe care am depus-o ca serviciile pe care le oferim sa ajunga in acest stagiu si, in acelas timp, ma mobilizeaza sa cred ca pot sa continui ceea ce mi-am propus.
Mai jos este o parte din "viitoarea mea carte" pe care probabil o voi scoate la pensionare :)
Buna mea colaboratoarea s-a gandit la mine zilele acestea si m-a provocat la un intreviu. Mereu imi prind bine intreviurile astea. Ma ajuta sa-mi aduc aminte de munca pe care am depus-o ca serviciile pe care le oferim sa ajunga in acest stagiu si, in acelas timp, ma mobilizeaza sa cred ca pot sa continui ceea ce mi-am propus.
Mai jos este o parte din "viitoarea mea carte" pe care probabil o voi scoate la pensionare :)
Când
ai realizat că îți dorești propria afacere?
Salut, Diana! :)
Dupa vre-o 4 ani de voluntariat si
activitate in domeniul taberelor de aventura pentru copii si tineri si 3 ani de
activitatea in domeniul petrecerilor de copii, am simtit ca am nevoie ca
lucrurile sa se intample mai "profesionist" si mai organizat. Dar
"decizia" asta nu am luat-o peste noapte. Lucrurile au evoluat dupa
cum observi, incet si foarte incet, ducand la ceea ce acum se numeste o
afacere. De fapt la inceput am descoperit locuri si oameni de la care am
invatat, apoi m-am format an de an la diferite cursuri si practic, in diferite
proiecte...Urmand ca mai apoi, sa ma descopar pe mine si sa-mi planuiesc ce vreau
sa fac. Am muncit foarte mult de 5 ani, punand pe primul loc aceasta pasiune a
mea pentru animatie. Si dupa mult timp, Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a
ajutat sa si duc la indeplinire ceea ce mi-am propus... In mare mi-am atins scopul
si dorinta. Dar cand am ajuns in punctul respectiv deja am inceput sa vad ce
trebuie sa inbunatatesc, mereu mai este ceva de facut, de reparat, de schimbat,
de adaugat...
Cum
se împacă statutul de antreprenor cu cel de soție și proaspătă mămică?
Deocamdata foarte bine. Copilul a venit
in viata noastra la timpul potrivit, dupa ce ani de zile am muncit si am avut
nenumarate satisfactii pe partea asta a carierei. Dupa 5 ani de munca, oarecum am
simtit ca am cladit ceva care rezista fara ca eu sa mai fiu 100% acolo si pot
sa aloc timp pentru cresterea si educarea copilului. Am noroc ca sotul meu imi
sustine proiectelele. Trebuie sa recunosc ca este umpic mai greu de cand am
copil sa ma impart intre el si clienti si servicii, insa, in aceeasi masura, ma
bucur ca in sfarsit nu mai am timp de pierdut, sunt nevoita sa ma organizez mai
bine ca sa reusesc, ceea ce inaite nu puteam sa fac....Cred ca, lafel ca in
viata altor mame care au si o afacere, nu le putem face pe toate odata. Mai
degraba suntem prezente pe rand, in functie de nevoie, odata mai mult in
familie, odata in viata copilului, apoi ne axam pe ce mai este de facut pentru
ca serviciile sa poate fii oferite incontinuare si pe bunul mers al afacerii.
Cred ca lucrurile in viata mea functioneaza bine pentru ca nu ma grabesc, am
rabdare si cel mai important, ma multumesc cu ce am in prezent, fara sa-mi
stabilesc obiective foarte greu de atins.
Ce
consideri că a contribuit mai mult la crearea și dezvoltarea propriului business: educația
pe care ai primit-o în cadrul instituțiilor de învâțământ sau autoeducația antreprenorială,
la care ai contribuit tu, prin propria formare? De ce?
:). La afacerea mea au contribuit mai
multi factori: faptul ca mama m-a sustinut mereu neconditionat in ceea ce mi-am
dorit sa fac; sansa sa cunosc niste oameni care au vazut in mine ceea ce eu
atunci, mica fiind, nu mi-am dat seama, de potentialul meu; (cativa profesori
si apoi cativa formatori) si dorinta care ardea in mine de a invata si de a ma
perfectiona...ca pana la urma oricine ar crede in tine si ar trage de tine,
conteaza cum te "lupti tu" pentru ceea ce iti place sa faci si visele
tale. Si nu in ultimul rand, dupa cativa ani de practica, poate umpic de noroc - prezenta mea in
Cluj-Napoca, la timpul potrivit (cand pe piata era nevoie mare de serviciile pe
care le ofeream); Intamplarea facea ca eu doar "sa ma joc" stiam sa
fac atunci. Iar In Cluj-Napoca atunci incepeau sa se deschida spatii de joaca
care aveau nevoie de personal. De fapt
afacerea am creat-o dupa multi ani in care eu de fapt am crescut, am invatat,
am practicat ceea ce mi s-a potrivit ca o manusa - JOCUL (da, da, m-am
jucat)...Nu in ultimul rand, m-am maturizat, si am realizat nevoia aceasta de
pe piata. Dumnezeu m-a ajutat cu intuitie si cu cateva abilitati de a atrage
tineri in jurul meu. Mai mult decat atat, sa le transmit si lor dragostea si
pasiunea asta pentru domeniul animatiei pentru copii, de a-i forma si ajuta sa
creasca si ei la randul lor, asfel ca in cativa ani, sa nu mai fiu singura, ci
inconjurata de o echipa frumoasa de tineri. Ba, mai mult, sa ajut si alti
tineri din alte orase sa faca ce eu am facut la Cluj. Pana la urma chiar asta
am simtit. Dupa vre-o 6 ani de joaca cu copiii in care am avut satisfactii
nemaiintalnite si de nedescris in cuvinte..Ma hraneam sufleteste intre ei. A
venit timpul ca multumirile mele sa vina din a da si a invata pe altii ceea ce
eu stiam. Domeniul acesta de afacere pana la urma nu este neaparat vorba de
bani cum este vorba de dezvoltare personala, interactiunea si munca cu oamenii
de toate varstele.
Ca sa raspund si intrebarii tale, cred
ca o mare importanta are educatia din scoala, exemplele de oameni cu care intri
in contact in mediul scolar. E asa important sa ai noroc de cateva cadre
didactice cu care sa rezonezi, care sa vada in tine un oarecare potential, care
sa te scoata din carapacea in care te ascunzi, sa te incurajeze si sa te
indrume spre a face ceva. Da, cred ca din scoala pleci cu o teama de a face
ceva sau cu un "curaj nebun" de a te avanta spre ceea ce urmeaza.
Apoi, binenteles, ca la dezvoltarea afacerii mele au contribuit in foarte mare
masura cursurile, training-urile, workshop-urile, intalnirile la care am
participat. Pentru ca de fapt asa am realizat ca am nevoie de organizare, am
invatat efectiv ce inseamna o afacere, cum sa o dezvolt, promovez si asa mai
departe. am intrat in contact cu oameni de afaceri care au afaceri mult mai
mari si de la care poti sa invat si carora le-am putut spune despre serviciile
mele. Chiar cred ca mie personal mi-a ajutat scoala si mai apoi, autoeducatia.
Nu stiu daca aveam acces la informatie daca initial nu mergeam la scoala.
Cum
va spune Moș Crăciun povestea voastră (a afacerii) în această iarnă?
Wow, ce provocare! Povestea asta e atat
de frumoasa! Ar putea sa nici nu se termine iarna asta :)...Cred ca in general
o afacere incepe de la o idee sau o nevoie...De fapt afacerea noastra a inceput
din cauza unei nevoi in cazul acesta - nevoia de bani pentru a ma intretine si
a ma hrani, de a ma sustine financiar. Eram prin 2008, cand am terminat
facultatea. Mama m-a ajutat finaciar pana atunci dar atunci am ales sa raman in
Romania, sa nu merg la ea in strainatate. După ce m-am angajat la colegii mei
de la Adventure CAMPS la birou, nu mai
primeam ajutor finaciar de la mama. A fost alegerea mea de a rămâne în țară și
de a nu pleca afară. Am rămas așadar cu chirie, cheltuieli și facturi pe cap.
Salariul era mic și nu-mi ajungea decât pentru chirie și facturi. Mai aveam
multe de cumpărat, sora mea era încă la liceu. În Cluj erau câteva spații de
joacă (atunci vreo 3 – 4). Șefa mea din acea vreme a început o colaborare cu
Școala Internațională unde trebuia să facem animație la petrecerile copiilor de
acolo. M-a trimis acolo de câteva ori. Eu între timp am fost chemată din
întâmplare la ceva evenimente, sa ma joc cu copiii pe
la petreceri aniversare sau botezuri. Facand asta de prin 2004 nu mi-a fost
greu sa accept provocarile si adoram sa petrec alaturi de familii si copii.În scurt timp am realizat că nu era
personal la spațiile de joacă și doar asta știam să fac – să mă joc. Am început
să le caut intentionat, sa le scriu email-uri scurte in care le spuneam ce stiu
sa fac și am început să colaborez la început cu un spațiu, apoi cu două.. și
ulterior, cu mai multe… Lucrau doar cu educatoarea și nu aveau personal
efectiv. Din 2008 până în 2011 mergeam la muncă și după munca de birou fugeam
la petreceri după masa sau în wekenduri. Am început să am mai multe solicitări
decât puteam onora. De fapt, prin 2010 - 2011 aveam
asa multe solicitari incat nu le mai puteam onora singura si atunci a fost
nevoie ca echipa de animatori sa se mareasca. Așa se face că am luat-o cu mine pe
sora mea, apoi încă vreo trei prietene și tot așa. Cu cei de la Adventure CAMPS
am participat la București la târguri cu activități extrașcolare.. Acolo am
văzut de fapt ce se făcea în București la petreceri, animatori costumați,
servicii, etc. Am venit la Cluj și mi-am propus să fac și eu… Au durat câțiva
ani în care munceam fără oprire în weekend-uri.
Mai mult decat atat, pretentiile oamenilor au crescut, doreau diferite
tematici, costume, mai multe servicii. Niciodata nu am spus ca nu am sau ca nu
se poate. Pentru fiecare solicitare ma adaptam, investeam in costume, in
formarea oamenilor. Mi-am cumpărat costume și materiale, mi-am
luat prietenele cu mine și asta au fost începuturile… Făceam ce-mi plăcea cu
adevarat! Eram apreciată și solicitată. Din 2011 cei de la Adveture CAMPS și-au
schimbat politica, au renunțat la postul meu. Între timp însă mi-am creat un
PFA și am continuat să lucrez pe cont propiu. Colaborez și acum cu ei. Era
o piață asa de liberă la Cluj incat au venit și din Ploiești aici cu serviciile
lor, din Alba, etc. Cand lucram pe cont
propiu erau momente cand nu aveam evenimente, timp lungi in care simteam ca s-a
terminat, ma apuca teama ca nu o sa am cu ce sa-mi platesc chiria si
facturile...Ma batea gandul sa ma angajez, avand nevoie de un venit
stabil...m-am si angajat de vre-o doua ori....Insa dorinta si placerea mea de a munci si a avea rezultate in
domeniul acesta au fost mai puternice. m-am ambitionat si mi-am propus sa
muncesc asfel incat sa am clienti pe tot parcursul anului. Dealungul anilor am
mai făcut câteva cursuri de Lucrător de tineret și de Formator, de antreprenor.
După câțiva ani în care am lucrat foarte mult dar haotic, mi-am neglijat
partenerul de viata, poate si familia si prietenii, în 2012 am avut șansa să
fac un curs de antreprenoriat și de atunci am reușit să fac ca această muncă să
se transforme într-o mică afacere ș să trăiesc doar din asta.
Bineînțeles că am adăugat mai multe
servicii, am început să colaborez cu tineri și cu spații de joacă, să investesc
serios în materiale și costume. Și să pun accent pe formarea oamenilor în acest domeniu, al petrecerilor pentru
copii. Am creat propriul meu suport de curs, după modelul celor la care am
fost, adaptat la evenimente. Îl folosesc la training-uri. Am
organizat aceste training-uri la Deva, la Turda, la Huedin, orase mai mici și
am ajutat câțiva tineri cu cunoștințele mele să-și dezvolte afacerea lor de
Evenimente pentru copii la ei în oraș. Oricând aș mai avea ocazia, cu drag aș
mai facea-o. La Cluj ofer formare în general gratuit pentru că intenționez ca
la final să rămân cu câțiva tineri în echipă.
Daca
la inceput ofeream doar servicii de animatie, cu timpul la solicitarea
clientilor, numarul serviciilor s-a inmultit. Avem si costumatii, face
painting, body painting , baloane modelate, decoratiuni cu baloane, arcade din
baloane, spectacole cu ursitoare de botez, pinata party, mos craciun, kids corner,
mascote mari, jocuri si castele gonflabile, programe pentru copii, programe
pentru tineri si adulti si lista tot continua...toate acestea au ajuns sa le
oferim la cererea si nevoia clientilor. Ne-am schimbat statutul din PFA in SRL
si povestea constinua.
"Resurse de petreceri" a luat
nastere cu numele putin mai tarziu, cand
deja aveam la oferte o lista intreaga de servicii pe care eu am simtit ca le
pot denumi "resurse".Tare mi-ar place sa ne pastram numele si sa fie
cat mai mult timp promovat pozitiv de fostii clienti si de viitorii clienti, de
colaboratori, furnizori si parteneri. Mai mult decat atat, cred ca oamenii din
echipa mea sunt cea mai buna resursa. Ei sunt cei care de fapt au facut ca
visele mele sa se implineasca si fac sa aiba continuitate chiar si acum cand eu
sunt mai mult in spate. Eu singura nu reuseam niciodata.
Dupa atatea ani de munca pot spune ca
afacerea noastra este una mica, care are potential sa creasca. In acest moment
pot sa ma sustin din ea. Dar mai sunt multe lucruri de dezvoltat la ea. Cea mai mare satisfactie o
am cand am proiecte mai mari, trebuie sa mobilizez mai multi oameni, sa gandesc
programe si activitati, sa implic colaboratori.
Dragii mosului, povestea aceasta este
despre a munci cu pasiune si a face ceea ce-ti place -animatie, servicii pentru
evenimente- De a accepta , provocari si
de a invata mereu. De la distractia copiilor am trecut la initierea altor
tineri cu microbul animatiei. Am rezistat in domeniu pentru ca nu m-am grabit
sa fac bani, ci mai degraba am muncit cu placere, fara sa ma plictisesc. Am
venit mereu cu idei noi, am adaugat servicii noi. Mi-am creat oportunitati si
am profitat de cele care au aparut. N-am refuzat nicio provocare si am incercat
sa gasesc solutii, sa le duc pana la final. Abia dupa 5 ani de munca si fara
weekend-uri libere si vacante am simtit ca afacerea o sa mearga.
Dacă
ai putea să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acelea?
optimism, perseverenta, rabdare,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta