Colinda celui fara de tara

Rătăcind pe internet am descoperit un blog.... în care încetişor răsuna această "colindă".... nu odată am încercat să mă pun în pielea celor plecaţi, să încerc să-mi dau seama ce se găseşte în sufletele lor....

Vă las să vă daţi seama în cele ce urmează trăirile ce se abat peste "copiii"  ieşiţi din ţară...să caute binele...

http://fiore-turay.blogspot.com/

 

"Inima curata de roman plecat departe
tu,ce lucrezi pe camp, ce ingrijesti un zambet,
ce esti lumina pentru un batran sau tanar,
ce lucrezi oriunde
ce crezi cu inversunare in lumina unei stele,
tu, ce ai plecat din tara cu dorinta unei vieti mai bune.
tu, ce acum stai la fereastra si visezi:
la toti cei dragi, la fulgul de nea ce ne este atat de drag,
la colindele stravechi ce iti fac inima sa tresalte,
la noaptea de Craciun, la mirosul de portocale si de nuci si cozonac,
la bunicii nostrii dragi, parinti, copiii si prieteni,
la viata ce am lasat-o in spate la inceput curajosi, ca mai apoi inima sa ne suspine la fiecare cuvant...
voua tuturor va urez un Craciun Binecuvantat de Copilasul cel Sfant!
iar voua, tuturor ce sunteti in tara...un Craciun plin de bucurie...si de recunostiinta va doresc...pentru ca sunteti ACASA.


...doar cand esti departe de casa iti poti da seama cat de mult iubesti ce e al tau, cat iubesti tara, limba ta, familia ta dar mai ales visele tale..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

părerea ta