Viaţa este plină de surprize... Nu e prima dată când spun şi simt acest lucru.
După ce am tot comentat şi susţinut că mă mut sau că se mută sora mea....(undeva simţeam amândouă că viaţa trebuie să meargă mai departe dar altfel), se pare că vremea mutărilor şi schimbărilor chiar a venit.
Viaţa mea a luat o întorsură tare ciudată, la care nu mă aşteptam sau pe care nu o bănuiam. S-a mutat...De ieri, sora mea nu mai stă cu mine. Deja şi-a luat lucrurile şi s-a mutat la casă, oarecum singură...Cel puţin acum are camera ei.....După 24 de ani în care am stat mereu împreună cu oarecare pauze, a venit momentul să ne despărţim.... E destul de trist însă, în acelaş timp şi un motiv de bucurie, mă gândesc, pentru că viaţa noastră evoluează. Aşa se vrea a fi.
Eu am rămas în apartamentul în care am stat 7 ani în chirie. Însă nu pentru mult timp. Peste 10 zile şi eu o să-mi mut lucrurile.........La Dumi acasă. da, da, da.....chiar aşa....Voi face o mutare la care nici măcar nu m-am gândit. Propunerea a venit de două săptămâni doar. Şi se pare a fi cea mai bună soluţie pentru noi în acest moment.
Săptămâna care a trecut a fost una destul de tristă. Cu gândul că ne vom despărţi, amândouă, în felul nostru, am plâns care pe unde a găsit loc şi moment bun...Am plâns ca ne despărţim, am plâns ca viaţa nu e uşoară, am plâns că mama nu e lângă noi şi la telefon nu e suficientă pentru noi....Am plâns că trebuie să luăm decizii pentru noi şi să ni le asumăm, că nimeni nu poate face acest lucru pentru noi....Am plâns până când ne-am liniştit sufletele iar, ne-am reâncărcat bateriile, am acceptat situaţia şi ne continuăm viaţa, fiecare pe drumul său.
Urmează ca eu să-mi fac bagajele. Să împachetez tot în cutii....Şi să încep viaţa la Dumi acasă. Dacă până acum eram "musafiră", de acum voi locui la el.....
Ei, bine....Situaţia nu e chiar atât de dramatică pe cât tot o scot eu în evidenţă. Pur şi simplu, după 7 ani, ne împărţim lucrurile şi ne mutăm în alt loc. Binenţeles că ne vom vizita iar relaţia dintre noi va continua, poate şi mai bine, cu mult mai multă maturitate şi contiinţă.
Sper să ajung odată să am locuşorul meu, ca să nu mai trebuiască să împachetez şi să stau la unii şi la alţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta