Secretul fericirii

Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.

Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit.

Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:

- Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:

- Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent.

În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.” Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine. Acest pas se cheamă motivare.

Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită! Ştiu că e greu, dar nu imposibil.

Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Al optulea şi ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.

Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi!

imagine de pe planificarenunta.ro, cufar, cufar de nunta, cufar nunta, cufere, secretul fericirii, fericirea, poveste, povesti cu talc, povestea zilei, ozb, o zi buna net, povesti frumoase, povesti de la intelepti, povesti din india, care este secretul fericirii, povesti cu poze, imagini frumoase, 

Spectacolul vieţii

Lumea aceasta nu este a celor care se plâng ci a celor care muncesc;
Satisfacţia nu este a celor foarte talentaţi ci a celor care ştiu să pună lucrurile în mişcare;
Lumea nu este a celor avari ci a celor care fac ca banii să circule;
Bucuria  nu face parte din viaţa celor care stau şi se uită în grădina celorlalţi ci a celor care au atitudine pozitivă;
Reuşita nu este a celor care au planuri şi vise ci a celor care pun motoraşele la treabă pentru a le atinge;
Succesul nu poate face parte din viaţa fricoşilor care tot amână să -şi înceapă lupta pentru a-şi duce la îndeplinire planurile, ci a celor care deja sunt pe câmp, înfruntă obstacolele, gustă din viaţă cu adevarat...

Viaţa are gust când vezi că ideile tale ajung să fie înfăptuite chiar şi atunci când nu iasă aşa cum le aveai în minte, iasă mai spectaculos:).........

De unde vi şi încotro te duci?

În această dupămasă s-a întâmplat ca petrecerea la care trebuia să ajung să nu se mai ţină....Au fost prea mari troienele şi petrecăreţii nu au mai reuşit să iasă de undeva, dintr-un sătuc de la bunici....

Nu m-am supărat decât că nu am fost anunţată şi a trebuit să găsesc două fete pentru petreceri când la una puteam să merg eu......Dar mereu totul se întâmplă cu un scop...Cu siguranţă în această perioadă ele aveau mai mare nevoie de bani iar eu de linişte....

Pe drumul de întoarcere acasă din staţie mă gândeam ce să fac ca să mă bucur că am "scăpat" azi de distracţie.....Puteam să alerg acasă să mă pun faţa calculatorului şi să scriu în continuare de unde am rămas off-urile şi trăirile pe care singură mi le datorez prin deciziile pe care le iau...Ori să continui seria doi din serialul pe care l-am început...Să o sun pe Mire....Brusc am realizat că ea sigur se duce la biserică....În mintea mea un licăr a trecut....De mult mi-am tot propus să mă reintorc acolo....Una dintre opţiuni a fost să trec pe la biserică pentru a-I mulţumi Lui Dumnezeu pentru cum lucrează El în viaţa mea, dar şi în vieţile celor din jurul meu, prin mine, fără ca eu să am vre-un merit cu adevărat....Mi-am lăsat bagajul acasă şi am mers aici la cea mai apropiată biserică...Se pare că am ajuns mai devreme cu o oră decât era cazul..Numa bine să mă liniştesc sufleteşte, în timp ce un cor deosebit repeta şi iar repeta....Mi-am propus să intru, să  vorbesc cu Dumnezeu cât simt că e nevoie şi apoi să plec...Nu-mi place ideea de predici..Nu mă încântă...Până la urmă însă, neavând ceva important de făcut acasă, am rămas până la final...Chiar m-am bucurat...A fost şi o seara specială, cu un cor  mare şi orchestră, o binecuvântare dar şi o "predică" care părea susţinută de un "comunist" prin gesturile sale dar cu nişte cuvinte deosebite care sunt convinsă că au ajuns la noi toţi care l-am ascultat....A durat ceva şi a fost plină de învăţăminte care probabil ca ne-au ajuns în minte şi ar fi bine să ne fie sădite şi în suflet cu iubire....

Esenţa este că pe drumul nostru ar trebui să ne oprim acum unde ne aflăm, să vedem dacă fugim de ceea ce ar trebui să fim iar dacă facem acest lucru, să fim conştienţi că Dumnezeu este prezent şi ne vede...ar trebui să ne întoarcem  şi să nu mai fugim de experienţele prin care trebuie să trecem, dar , mai mult, să ne intereseze în mod special, încotro ne îndreptăm paşii noştrii zi de zi pe drumurile noastre, prin faptele noastre, prin relaţiile noastre, bucurându-ne de viaţa noastră minunată pe care El ne-o oferă.

Chiar în prima parte a perioadei în care am fost singură la unmomentdat am stat şi m-am gândit că eu trec în viaţa mea prin mai multe etape, precum Julie din "Mănâncă, roagă-te, iubeşte!"....Până acum trei luni sau mai bine cred că m-am bucurat şi am savurat la maxim delicatesele perioadei "Mănâncă"....Încet, încet intru în perioada "Roagă-te"........Chiar am simţit nevoia de a mă linişti...De a ieşi din cotidian şi se pare  că în această seara superbă de iarnă, cu nămeţi mari şi albi de zăpadă, am avut ocazia să mă bucur, să ascult glasuri de îngeri, să fac ceea ce de mult nu am mai făcut, să reîncep dialogul cu Dumnezeu....

Succesul....

"Cred ca succesul incepe cand ai constientizat ca tot ceea ce deja ai e o comoara!" (Iulia Nicole)

Ce bine te simti cand poti sa fii inspiratie pentru cei din jur...

Atrage iubirea şi fericirea

Ce se întâmplă atunci când îţi doreşti să atragi iubirea şi să fii fericit? Din păcate, foarte mulţi oameni cad în capcana detaliilor, crezând că numai o anumită persoană particulară le poate oferi relaţia perfectă de cuplu. Universul poate vedea însă oricât de departe în viitor şi ştie dacă persoana respectivă îţi va împlini aspiraţia către fericire sau se va dovedi un coşmar în viaţa ta. Atunci când persoana pe care şi-o doresc în viaţa lor nu le răspunde cu iubire, oamenii cred că Legea Atracţiei nu funcţionează. În realitate, ea funcţionează de minune. Adevărata dorinţă a oamenilor este de a atrage iubirea şi fericirea, iar universul le răspunde că: „Această persoană nu îţi poate oferi iubirea şi fericirea pe care ţi le doreşti. Te rog, dă-te la o parte din calea mea, astfel încât să îţi ofer persoana cea mai potrivită pentru tine”.

Mesaj de pe OZB - Ziua 344

Viaţa nu e lafel de generoasă cu toţi....

Nu ştiu care e secretul, explicaţia dar se pare că în viaţa noastră parcă unii avem mai multe şanse de a reuşi decât alţii; unora parcă ni se deschid porţile pe când alţii trebuie să se chinuie, să depună mai mult efort.

Azi, pe când încercam să găsesc rezolvare la câteva din task -urile mele zilnice, la uşă a apărut un nene amărât cu o plasă de rafie plină de linguri şi alte ustensile din lemn....Tocmai din Câmpeni s-a pornit să mai facă un ban, sărmanul, după cum spunea....Mereu mă sensibilizează tinereii care stau pe străzi să vândă linguri de lemn, mă gândesc cum puteam să fiu şi eu în asfel de situaţii dacă Dumnezeu nu era aşa bun cu mine, să-mi ajute să ajung ceea ce sunt azi....În preajma sărbătorilor mă întristez şi mai mult când le văd feţele arse de  soare, mâinile muncite cu trudă....pentru câţiva bănuţi.....

Pe când eu mă amărăsc singură pentru că nu mi se acordă atenţia de care am nevoie, pe când eu mă comport ca un copil răsfăţat căruia nu i se face pe plac, iată că în jurul nostru sunt aşa multe persoane care îşi duc traiul aşa de simplu, muncesc şi creează nişte obiecte pe care, mai apoi, încearcă să ni le vândă pentru a avea mâine pâine pe masa copiii lor....Ce valoare au banii....Ce diferit conştientizăm valoarea lor. Pentru unii 10 RON sunt aşa de mulţi...Îi ajută aşa de mult, încât aproape că-şi vând munca pe gratis, doar ca să poată să le ofere ceva de mâncare copiilor lor....Eu, dacă merg la supermarket, nu-mi mai ajunge 100 RON....Altădată ştiam să preţuiesc 10 RON...chiar ştiam.

Sunt într-o perioadă bună a vieţii mele, când Dumnezeu îmi arată zi de zi cât de mult mă iubeşte. Mă bucură cu sănătate, cu reuşite în munca pe care o fac. Ajung acasă şi este aşa de bine şi de cald...În sfârşit primitoare...Uneori stau şi mă gândesc că nu ştiu ce am făcut ca să merit toate aceste bucurii. În schimb sunt câteva persoane în jurul meu care nu cred că au parte chiar de aşa plăceri simple...Cu părinţi bolnavi, cu stresul muncii şi a lipsei banilor pe care nu mai ştiu cum să-i scoată de undeva şi să acopere lipsurile....Diverse neplăceri care poate nici să doarmă liniştiţi nu-i lasă....Bine,  multe ni se întâmplă datorită alegerilor pe care le facem. Dacă nu dăm dovadă de înţelepciune, pe urmă suferim.....Adevărul este că mereu ne place să lucrăm sub presiunea timpului, să facem alegeri rapide, neavând prea mult timp la dispoziţie să vedem toate feţele situaţiilor...şi apoi, ne trezim că am rezolvat o problemă la suprafaţă....Câteva zile stăm liniştiţi...Apoi însă dăm faţa cu urmările alegerilor pe care le-am făcut....

În urmă cu câteva zile am realizat că s-ar putea ca eu să fiu într-o perioadă în care chiar să am bani, să-mi permit în sfârşit să-mi fac planuri de a pleca în diverse locuri, de a-mi cumpăra ceea ce vreau din magazine....Dar, să fiu singură....

Cum se pregateste Mos Craciun

Adio ...

Nu mă aşteptam să fie atât de greu să fac un ultim pas şi anume chiar să -ţi spun "Adio"

Am amânat acest lucru, cred, o săptămână sau mai bine..Efectiv nu puteam. În acest timp am avut zile în care puteam sta detaşată, simţind că sunt într-o perioadă bună a vieţii mele tocmai în urma acestei decizii pe care am luat-o. Liberă...liberă să mă bucur de momente pe care de mult nu le-am avut, liberă să iau singură decizii, fără să mai supăr pe nimeni, liberă să muncesc pentru mine şi să nu mă mai stresez pentru cheltuieli mai mari decât îmi pot permite..din contră să pot merge în magazine şi să aleg tot ce vreau.......liberă....Şi în acelaş timp,  am avut şi am cele mai groaznice momente pe care le pot trăi....sentimentul de a fi singură din nou....Să te întorci acasă şi casa să fie goală....să nu mai fi aşteptată de nimeni....să nu mai ai parte de îmbrăţişări calde.... Oare asta mi-am dorit?

Ştiu doar că în aceste câteva luni de "singurătate" am avut momente de uşurare, pentru că mi-am asumat nişte   decizii care să ne facă vieţile mai uşoare....Am avut momente de întrebări, momente în care m-am simţit singură....momente în care m-am simţit, recunosc, fericită fără tine.....Dar şi momente în care gândul că undeva, aproape de mine şi în acelaş timp, departe, eşti tu....într-o stare în care te-am adus eu dar şi alegerea ta....într-o stare din care parcă nu mai poţi să scapi...de tristeţe şi amărăciune....gând care, parcă nu mă lasă să mă bucur în totalitate de reuşitele mele...Poate că atunci voi fi liniştită când voi afla că ai ănceput să te bucuri de viaţă aşa cum o făceai altădataă....În acelaş timp, în toată această perioadă nu am simţit vreodată că ai vrea să se schimbe lucrurile sau să revină la normal...nu am simţit cu adevărat că ai vrea să revenim ceea ce am fost....Ceea ce nu poate să fie ceva rău...Din contră, poate să ajute ca această perioadă să se termine mai repede....ca noi doi să ne putem continua vieţile fiecare pe drumul său, fără prea multe regrete ci doar cu amintiri frumoase.

În ziua în care ţi-ai luat ultimele lucruri de la mine am simţit că acesta va fi poate ultimul moment în care voi mai primi îmbrăţişarea ta, chiar şi aşa, că am insistat eu....Ştiu că e greu.....Nu puteai să nu mă îmbrăţişezi.....Au fost mai multe zile în care ne-am luat rămas bun, unul a plecat într-o parte şi celălalt în sensul opus, dar în această zi, cred că a fost ziua despărţirii noastre definitive...., când aş fi vrut să  mă uit în spate, după tine, iubitul meu.......

Am avut atâtea momente frumoase...
Mi-ai făcut atâtea surprize...
Am crezut la unmomentdat amândoi în ceva comun....
Chiar am crezut în tine şi într-o viaţă frumoasă şi liniştită alături de tine....O perioadă chiar am şi muncit ca acest lucru să se poată realiza...Doar că la unmomentdat am simţit că efortul depus de mine e mai mare decât cel depus de tine şi atunci am preferat să mă retrag......

O să închei cu o melodie pe care o ascult aproape în fiecare zi, până când mă voi linişti şi nu vor mai curge lacrimi.



Adio....

Povesti. Tamplarul

‎"Doi frati care traiau in gospodarii alaturate au avut un conflict. De la o mica neintelegere s-a ajuns la un schimb de cuvinte dure, urmate de saptamani de liniste. Intr-o dimineata, cineva a batut la usa fratelui mai mare. Cand a deschis usa a vazut un barbat cu unelte de tamplarie.
'Caut de lucru pentru cateva zile, a zis strainul. Poate aveti nevoie de mici reparatii aici, in gospodarie, eu v-as putea ajuta'.
'Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealalta a raului, locuieste vecinul meu. Ma rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau sa construiesc un gard de doi metri inaltime, nu vreau sa-l mai vad. Eu plec la camp, la treburile mele, dar as vrea ca pana ma intorc diseara, daca se poate, sa fie gata". Tamplarul a muncit mult, masurand, taind, batand cuie. Aproape de asfintit, cand s-a intors de la camp fratele mai mare, tamplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a facut ochii mari si a ramas cu gura cascata. Nu era deloc un gard de doi metri. In locul lui era un pod care lega cele doua gospodarii peste rau.
Tocmai in acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui si, coplesit de ceea ce vedea, si-a imbratisat fratele mai mare si i-a spus:
'Esti un om deosebit, sa te gandesti tu sa construiesti un pod asa de frumos dupa tot ce ti-am spus si ti-am facut! Iarta-ma, frate!'
Si s-au iertat.
Tamplarul, vazandu-si treaba terminata, incepu sa-si adune uneltele ca sa plece intru ale sale.
'Asteapta, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai cateva zile. Am mult de lucru pentru dumneata'.
'Mi-ar placea sa mai raman, a spus tamplarul, dar mai am multe poduri de construit'. "
"OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI" (Isaac Newton)

Goluri

Goluri in viata ta care te fac ca atunci cand crezi ca traiesti fericit sa simti totus ca esti incomplet...Ceva tot mai lipseste.....Iti vine sa te ascunzi undeva, sa nu le mai vezi, sa nu mai simti durerea provocata de ele....sa stai ca un strut, cu capul in nisip...Cu toate ca stii ca nu asa se rezolva ci vor trece, nu te poti abtine.

Cu toate acestea, chiar daca liseste ceva din viata ta si uneori ajungi sa simti din cauza acestor goluri ca parca nu ai avea nimic, nu dispera...Bun venit in club! Golul acesta nu trebuie  umplut cu vin bun, nici cu tentatii amagitoare ce te bucura cateva minute, maxim o zi, doua, urmand ca apoi sa te simti si mai neferit....Umple-l cu munca, cu sarcini de indeplinit, gandeste-te la femeia care ar putea fi cand aceste vremuri se vor termina si viata cu impliniri se intoarce...Doar nu vrei sa fii ceea ce vezi acum in oglinda, nu-i asa?

imagine de pe cameliasalajan.wordpress.com, ochii in oglinda sifletului, ochi in oglinda, trairi, ganduri, tristeti, nostalgie, tristete, viata are gust, goluri, goluri in viata, incomplet, lipsuri, dureri, in club, azi si maine, ganduri, motivatie, alegeri in viata, in ochii tai, nostalgie, goluri in interior, lipsuri, singuratate, suflet, poze, imagini frumoase, iimagini cu mesaj, poze cu mesaj, citate, jurnal, din jurnal