În această dupămasă s-a întâmplat ca petrecerea la care trebuia să ajung să nu se mai ţină....Au fost prea mari troienele şi petrecăreţii nu au mai reuşit să iasă de undeva, dintr-un sătuc de la bunici....
Nu m-am supărat decât că nu am fost anunţată şi a trebuit să găsesc două fete pentru petreceri când la una puteam să merg eu......Dar mereu totul se întâmplă cu un scop...Cu siguranţă în această perioadă ele aveau mai mare nevoie de bani iar eu de linişte....
Pe drumul de întoarcere acasă din staţie mă gândeam ce să fac ca să mă bucur că am "scăpat" azi de distracţie.....Puteam să alerg acasă să mă pun faţa calculatorului şi să scriu în continuare de unde am rămas off-urile şi trăirile pe care singură mi le datorez prin deciziile pe care le iau...Ori să continui seria doi din serialul pe care l-am început...Să o sun pe Mire....Brusc am realizat că ea sigur se duce la biserică....În mintea mea un licăr a trecut....De mult mi-am tot propus să mă reintorc acolo....Una dintre opţiuni a fost să trec pe la biserică pentru a-I mulţumi Lui Dumnezeu pentru cum lucrează El în viaţa mea, dar şi în vieţile celor din jurul meu, prin mine, fără ca eu să am vre-un merit cu adevărat....Mi-am lăsat bagajul acasă şi am mers aici la cea mai apropiată biserică...Se pare că am ajuns mai devreme cu o oră decât era cazul..Numa bine să mă liniştesc sufleteşte, în timp ce un cor deosebit repeta şi iar repeta....Mi-am propus să intru, să vorbesc cu Dumnezeu cât simt că e nevoie şi apoi să plec...Nu-mi place ideea de predici..Nu mă încântă...Până la urmă însă, neavând ceva important de făcut acasă, am rămas până la final...Chiar m-am bucurat...A fost şi o seara specială, cu un cor mare şi orchestră, o binecuvântare dar şi o "predică" care părea susţinută de un "comunist" prin gesturile sale dar cu nişte cuvinte deosebite care sunt convinsă că au ajuns la noi toţi care l-am ascultat....A durat ceva şi a fost plină de învăţăminte care probabil ca ne-au ajuns în minte şi ar fi bine să ne fie sădite şi în suflet cu iubire....
Esenţa este că pe drumul nostru ar trebui să ne oprim acum unde ne aflăm, să vedem dacă fugim de ceea ce ar trebui să fim iar dacă facem acest lucru, să fim conştienţi că Dumnezeu este prezent şi ne vede...ar trebui să ne întoarcem şi să nu mai fugim de experienţele prin care trebuie să trecem, dar , mai mult, să ne intereseze în mod special, încotro ne îndreptăm paşii noştrii zi de zi pe drumurile noastre, prin faptele noastre, prin relaţiile noastre, bucurându-ne de viaţa noastră minunată pe care El ne-o oferă.
Chiar în prima parte a perioadei în care am fost singură la unmomentdat am stat şi m-am gândit că eu trec în viaţa mea prin mai multe etape, precum Julie din "Mănâncă, roagă-te, iubeşte!"....Până acum trei luni sau mai bine cred că m-am bucurat şi am savurat la maxim delicatesele perioadei "Mănâncă"....Încet, încet intru în perioada "Roagă-te"........Chiar am simţit nevoia de a mă linişti...De a ieşi din cotidian şi se pare că în această seara superbă de iarnă, cu nămeţi mari şi albi de zăpadă, am avut ocazia să mă bucur, să ascult glasuri de îngeri, să fac ceea ce de mult nu am mai făcut, să reîncep dialogul cu Dumnezeu....
Nu m-am supărat decât că nu am fost anunţată şi a trebuit să găsesc două fete pentru petreceri când la una puteam să merg eu......Dar mereu totul se întâmplă cu un scop...Cu siguranţă în această perioadă ele aveau mai mare nevoie de bani iar eu de linişte....
Pe drumul de întoarcere acasă din staţie mă gândeam ce să fac ca să mă bucur că am "scăpat" azi de distracţie.....Puteam să alerg acasă să mă pun faţa calculatorului şi să scriu în continuare de unde am rămas off-urile şi trăirile pe care singură mi le datorez prin deciziile pe care le iau...Ori să continui seria doi din serialul pe care l-am început...Să o sun pe Mire....Brusc am realizat că ea sigur se duce la biserică....În mintea mea un licăr a trecut....De mult mi-am tot propus să mă reintorc acolo....Una dintre opţiuni a fost să trec pe la biserică pentru a-I mulţumi Lui Dumnezeu pentru cum lucrează El în viaţa mea, dar şi în vieţile celor din jurul meu, prin mine, fără ca eu să am vre-un merit cu adevărat....Mi-am lăsat bagajul acasă şi am mers aici la cea mai apropiată biserică...Se pare că am ajuns mai devreme cu o oră decât era cazul..Numa bine să mă liniştesc sufleteşte, în timp ce un cor deosebit repeta şi iar repeta....Mi-am propus să intru, să vorbesc cu Dumnezeu cât simt că e nevoie şi apoi să plec...Nu-mi place ideea de predici..Nu mă încântă...Până la urmă însă, neavând ceva important de făcut acasă, am rămas până la final...Chiar m-am bucurat...A fost şi o seara specială, cu un cor mare şi orchestră, o binecuvântare dar şi o "predică" care părea susţinută de un "comunist" prin gesturile sale dar cu nişte cuvinte deosebite care sunt convinsă că au ajuns la noi toţi care l-am ascultat....A durat ceva şi a fost plină de învăţăminte care probabil ca ne-au ajuns în minte şi ar fi bine să ne fie sădite şi în suflet cu iubire....
Esenţa este că pe drumul nostru ar trebui să ne oprim acum unde ne aflăm, să vedem dacă fugim de ceea ce ar trebui să fim iar dacă facem acest lucru, să fim conştienţi că Dumnezeu este prezent şi ne vede...ar trebui să ne întoarcem şi să nu mai fugim de experienţele prin care trebuie să trecem, dar , mai mult, să ne intereseze în mod special, încotro ne îndreptăm paşii noştrii zi de zi pe drumurile noastre, prin faptele noastre, prin relaţiile noastre, bucurându-ne de viaţa noastră minunată pe care El ne-o oferă.
Chiar în prima parte a perioadei în care am fost singură la unmomentdat am stat şi m-am gândit că eu trec în viaţa mea prin mai multe etape, precum Julie din "Mănâncă, roagă-te, iubeşte!"....Până acum trei luni sau mai bine cred că m-am bucurat şi am savurat la maxim delicatesele perioadei "Mănâncă"....Încet, încet intru în perioada "Roagă-te"........Chiar am simţit nevoia de a mă linişti...De a ieşi din cotidian şi se pare că în această seara superbă de iarnă, cu nămeţi mari şi albi de zăpadă, am avut ocazia să mă bucur, să ascult glasuri de îngeri, să fac ceea ce de mult nu am mai făcut, să reîncep dialogul cu Dumnezeu....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta