Nu ştiu care e secretul, explicaţia dar se pare că în viaţa noastră parcă unii avem mai multe şanse de a reuşi decât alţii; unora parcă ni se deschid porţile pe când alţii trebuie să se chinuie, să depună mai mult efort.
Azi, pe când încercam să găsesc rezolvare la câteva din task -urile mele zilnice, la uşă a apărut un nene amărât cu o plasă de rafie plină de linguri şi alte ustensile din lemn....Tocmai din Câmpeni s-a pornit să mai facă un ban, sărmanul, după cum spunea....Mereu mă sensibilizează tinereii care stau pe străzi să vândă linguri de lemn, mă gândesc cum puteam să fiu şi eu în asfel de situaţii dacă Dumnezeu nu era aşa bun cu mine, să-mi ajute să ajung ceea ce sunt azi....În preajma sărbătorilor mă întristez şi mai mult când le văd feţele arse de soare, mâinile muncite cu trudă....pentru câţiva bănuţi.....
Pe când eu mă amărăsc singură pentru că nu mi se acordă atenţia de care am nevoie, pe când eu mă comport ca un copil răsfăţat căruia nu i se face pe plac, iată că în jurul nostru sunt aşa multe persoane care îşi duc traiul aşa de simplu, muncesc şi creează nişte obiecte pe care, mai apoi, încearcă să ni le vândă pentru a avea mâine pâine pe masa copiii lor....Ce valoare au banii....Ce diferit conştientizăm valoarea lor. Pentru unii 10 RON sunt aşa de mulţi...Îi ajută aşa de mult, încât aproape că-şi vând munca pe gratis, doar ca să poată să le ofere ceva de mâncare copiilor lor....Eu, dacă merg la supermarket, nu-mi mai ajunge 100 RON....Altădată ştiam să preţuiesc 10 RON...chiar ştiam.
Sunt într-o perioadă bună a vieţii mele, când Dumnezeu îmi arată zi de zi cât de mult mă iubeşte. Mă bucură cu sănătate, cu reuşite în munca pe care o fac. Ajung acasă şi este aşa de bine şi de cald...În sfârşit primitoare...Uneori stau şi mă gândesc că nu ştiu ce am făcut ca să merit toate aceste bucurii. În schimb sunt câteva persoane în jurul meu care nu cred că au parte chiar de aşa plăceri simple...Cu părinţi bolnavi, cu stresul muncii şi a lipsei banilor pe care nu mai ştiu cum să-i scoată de undeva şi să acopere lipsurile....Diverse neplăceri care poate nici să doarmă liniştiţi nu-i lasă....Bine, multe ni se întâmplă datorită alegerilor pe care le facem. Dacă nu dăm dovadă de înţelepciune, pe urmă suferim.....Adevărul este că mereu ne place să lucrăm sub presiunea timpului, să facem alegeri rapide, neavând prea mult timp la dispoziţie să vedem toate feţele situaţiilor...şi apoi, ne trezim că am rezolvat o problemă la suprafaţă....Câteva zile stăm liniştiţi...Apoi însă dăm faţa cu urmările alegerilor pe care le-am făcut....
În urmă cu câteva zile am realizat că s-ar putea ca eu să fiu într-o perioadă în care chiar să am bani, să-mi permit în sfârşit să-mi fac planuri de a pleca în diverse locuri, de a-mi cumpăra ceea ce vreau din magazine....Dar, să fiu singură....
Azi, pe când încercam să găsesc rezolvare la câteva din task -urile mele zilnice, la uşă a apărut un nene amărât cu o plasă de rafie plină de linguri şi alte ustensile din lemn....Tocmai din Câmpeni s-a pornit să mai facă un ban, sărmanul, după cum spunea....Mereu mă sensibilizează tinereii care stau pe străzi să vândă linguri de lemn, mă gândesc cum puteam să fiu şi eu în asfel de situaţii dacă Dumnezeu nu era aşa bun cu mine, să-mi ajute să ajung ceea ce sunt azi....În preajma sărbătorilor mă întristez şi mai mult când le văd feţele arse de soare, mâinile muncite cu trudă....pentru câţiva bănuţi.....
Pe când eu mă amărăsc singură pentru că nu mi se acordă atenţia de care am nevoie, pe când eu mă comport ca un copil răsfăţat căruia nu i se face pe plac, iată că în jurul nostru sunt aşa multe persoane care îşi duc traiul aşa de simplu, muncesc şi creează nişte obiecte pe care, mai apoi, încearcă să ni le vândă pentru a avea mâine pâine pe masa copiii lor....Ce valoare au banii....Ce diferit conştientizăm valoarea lor. Pentru unii 10 RON sunt aşa de mulţi...Îi ajută aşa de mult, încât aproape că-şi vând munca pe gratis, doar ca să poată să le ofere ceva de mâncare copiilor lor....Eu, dacă merg la supermarket, nu-mi mai ajunge 100 RON....Altădată ştiam să preţuiesc 10 RON...chiar ştiam.
Sunt într-o perioadă bună a vieţii mele, când Dumnezeu îmi arată zi de zi cât de mult mă iubeşte. Mă bucură cu sănătate, cu reuşite în munca pe care o fac. Ajung acasă şi este aşa de bine şi de cald...În sfârşit primitoare...Uneori stau şi mă gândesc că nu ştiu ce am făcut ca să merit toate aceste bucurii. În schimb sunt câteva persoane în jurul meu care nu cred că au parte chiar de aşa plăceri simple...Cu părinţi bolnavi, cu stresul muncii şi a lipsei banilor pe care nu mai ştiu cum să-i scoată de undeva şi să acopere lipsurile....Diverse neplăceri care poate nici să doarmă liniştiţi nu-i lasă....Bine, multe ni se întâmplă datorită alegerilor pe care le facem. Dacă nu dăm dovadă de înţelepciune, pe urmă suferim.....Adevărul este că mereu ne place să lucrăm sub presiunea timpului, să facem alegeri rapide, neavând prea mult timp la dispoziţie să vedem toate feţele situaţiilor...şi apoi, ne trezim că am rezolvat o problemă la suprafaţă....Câteva zile stăm liniştiţi...Apoi însă dăm faţa cu urmările alegerilor pe care le-am făcut....
În urmă cu câteva zile am realizat că s-ar putea ca eu să fiu într-o perioadă în care chiar să am bani, să-mi permit în sfârşit să-mi fac planuri de a pleca în diverse locuri, de a-mi cumpăra ceea ce vreau din magazine....Dar, să fiu singură....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta