Trebuie să învăţ că în viaţă mai şi pierdem

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu chiar trebuie să învăţ acest lucru pentru că altfel nu o să pot evolua....

Ştiu să pierd la orice joc. De fapt de fiecare dată când mă joc ceva cu copiii, cu copiii adulţi pierd şi m-am obijnuit, e normal pentru mine. Chiar îmi place.

Când vine vorba însă de lucrurile "mari" ca să le spun aşa, treaba stă altfel: de-alungul vieţii mele cam tot ce mi-am dorit mi s-a întâmplat (la timpul potrivit, evident), - aşa văd eu lucrurile prin ochii mei de optimistă - Se pare că la orizont, din când în când încep să apară şi mici "eşecuri". Subliniez, sunt mici ...eu le fac să fie mari....

Primul a fost faptul că nu am reuşit să-mi iau permisul auto. Chiar dacă deja au trecut aproape doi ani, se pare că am rămas cu o cicatrice, din moment ce încă mai aduc subiectul la discuţie. A fost primul meu eşec dacă îl pot numi aşa.

Dar ce m-a făcut să ajung să meditez "profund" după cum se observă, este faptul că am avut o petrecere de copii (de 40 de copii), unde pur şi simplu, chiar dacă a fost printre petrecerile care au ieşit cât de cât, m-a făcut să mă simt tristă, neîmplinită şi nemulţumită de mine. De fapt a fost printre invitaşi o mămică ce mi-a spus ceva de genul (după ce a început să se bage în treaba animatoarelor să ne facă să organizam jocuri cu toţi cei 40 de copii, între 1 si 4 ani)..: "te cunosc eu pe tine..te-am mai văzut şi stiu ce poţi...dacă ştiam că eşti şi aici, nu mai veneam".....(Era una dintre mămicile de la prima petrecere de copii la care am fost trimisă de Călin, acum vre-o 3 sau 4 ani, unde erau doar bebeluşi şi binenţeles că nu am putut face jocuri, darămi-te animaţie, cu copilaşii care nu ştiau să umble, se jucau individual. Am făcut pe baby sittera.) În fine. Asta e. Nu ştie că eu am petreceri în fiecare săptămână de joi până marţi câteodată. Am petreceri încât nu le mai fac faţă cu perzenţa mea. Au ajuns să meargă şi sora mea şi încă câteva prietene. Majoritatea petreceri de la care pleacă copiii şi părinţii bucuroşi, bine dispuşi, mulţumiţi şi cu dorinţa de a se reîntoarce. La câte cluburi se reîntorc şi alţii pentru a-şi organiza petrecerea aniversară datorită animatoarelor.....

Da, cu cât mă implic în mai multe lucruri, alerg, intru în contact cu o mulţime de oameni, cu atât mai mult mă gândesc că o să apară şi asfel de situaţii în care voi întâlni şi persoane nemulţumite de serviciile mele.

Prin aceste gânduri vreau să mă ajut, să mă sensibilizez singură, să mă aştept din când în când şi la eşecuri (eşecurile mele, se vede clar, sunt mici, în comparaţie cu muritorii de foame din Etiopia, care nu ştiu nici ce să facă cu seminţele de roşii)....Sunt doar nişte mici hopuri peste care pot să trec pentru că am în jurul meu oameni care mă susţin, au încredere în mine, (poate şi depind puţin de mine).....