Cum merg la diferite petreceri de copii ca si animator, in ultima vreme am avut ocazia sa intalnesc din ce in ce mai multi copii ai caror parinti sunt de varsta mea.
M-am intristat sa vad cat de prost sunt crescuti copiii lor...Este trist, mai ales stiind ca acesti parinti au varsta mea. Eu nu am ce face prea mult, interactionez cu ei 3 sau 4 ore insa ma gandesc ca societatea va avea de suferit.
Copii care nu stiu sa se respecte intre ei, copii cu mofturi, copii ce isi asculta cu greu parintii..la varsta lor de 3 ani sau 4, deja au o personalitate dificila, cu care poti relationa destul de greu...
Nu e de mirare. Intr-un fel, ma gandesc ca acesti parinti probabil ca au o viata asemanatoare cu a mea: de dimineata pana seara sunt plecati, la munca sau in diferite locuri, alearga pentru a face rost de bani pentru intretinere, facturi, rate, cresterea copilului mai ales....(odata cu cresterea responsabilitatilor, cresc si costurile)..
Asa se face ca lipsesc din viata copiilor, exact in perioada primilor ani de viata...Copii cresc sub influenta mai multor persoane (bunici, vecini, educatoare, bone, etc), fiecare cu stilul ei de educatie, fapt care are consecinte asupra copilului: Acesta nu mai stie de cine sa asculte, probabil ca se maturizeaza mai devreme, este clar, are conditii, haine, mancare, statut social dar ii lipseste afectiunea parintilor, apropierea aceea de care atata nevoie...
Nu sunt de invinuit nici unii, nici altii....Pana la urma oare ce putem face? Are cineva o solutie pentru toate acestea, pentru toata alergatura asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta