"Fericit" omul care are mai multe case...şi nici una nu e a lui....
Aşa mă simt eu de
fiecare dată când sunt în Mărăşti şi am nevoie de laptop care este în Mănăştur....Sau când sunt în Mănăştur şi aş avea nevoie de uscătorul de păr sau nişte pantaloni curaţi din Mărăşti cu ce să mă îmbrac a doua zi.
E bine...
Într-o vreme mai era "acasă" şi la bunică-mea sau chiar la mama, în Spania...Dar am renunţat că e obositor....
Mi-am propus să mă hotărăsc ce vreau şi să fac ceva în această privinţă, asta ca să nu-mi mai consum neuronii deageaba...
Ideea este că în Mărăşti era "acasă" până l-am cunoscut pe iubitul meu şi a evoluat relaţia încât am cam început să dorm la el. Aşa se face că mai trec pe "acasă" să fac duş dacă nu fac asta chiar la el, să mă schimb şi eventual, să fac ceva de mâncare, să mănânc în tihnă....De multe ori mă lovesc de răceală, de nici nu ştiu cum să le spun, lucruri care mă fac să nu mă mai regăsesc ca altădată, "acasă"...
În Mănăştur sunt "musafir" dar musafir care se implică la curăţenie, din când în când, gătit , etc. E clar că locul meu nu este acolo. Chiar dacă de multe ori mă simt bine, apa
r momente în care mă întrăinez, simt că locul meu nu este acolo şi că trebuie să fac ceva să-mi găsesc locul, fără să mă bag în viaţa si casa nimănui....
Alergătura asta între cele două case este destul de obositoare uneori: eşti tot cu bagajelu făcut, după tine, cu multe lucruri în geantă de care ai nevoie...
Cel mai bine e la "tine", unde poţi să fi mai liber, să faci când vrei şi când poţi de mâncare, să faci baie când vrei, să nu depinzi de nimeni, şi de ce nu, să poţi umbla dezbrăcat prin casă dacă asta vrei....
Aşa mă simt eu de
fiecare dată când sunt în Mărăşti şi am nevoie de laptop care este în Mănăştur....Sau când sunt în Mănăştur şi aş avea nevoie de uscătorul de păr sau nişte pantaloni curaţi din Mărăşti cu ce să mă îmbrac a doua zi.E bine...
Într-o vreme mai era "acasă" şi la bunică-mea sau chiar la mama, în Spania...Dar am renunţat că e obositor....
Mi-am propus să mă hotărăsc ce vreau şi să fac ceva în această privinţă, asta ca să nu-mi mai consum neuronii deageaba...
Ideea este că în Mărăşti era "acasă" până l-am cunoscut pe iubitul meu şi a evoluat relaţia încât am cam început să dorm la el. Aşa se face că mai trec pe "acasă" să fac duş dacă nu fac asta chiar la el, să mă schimb şi eventual, să fac ceva de mâncare, să mănânc în tihnă....De multe ori mă lovesc de răceală, de nici nu ştiu cum să le spun, lucruri care mă fac să nu mă mai regăsesc ca altădată, "acasă"...
În Mănăştur sunt "musafir" dar musafir care se implică la curăţenie, din când în când, gătit , etc. E clar că locul meu nu este acolo. Chiar dacă de multe ori mă simt bine, apa
r momente în care mă întrăinez, simt că locul meu nu este acolo şi că trebuie să fac ceva să-mi găsesc locul, fără să mă bag în viaţa si casa nimănui....Alergătura asta între cele două case este destul de obositoare uneori: eşti tot cu bagajelu făcut, după tine, cu multe lucruri în geantă de care ai nevoie...
Cel mai bine e la "tine", unde poţi să fi mai liber, să faci când vrei şi când poţi de mâncare, să faci baie când vrei, să nu depinzi de nimeni, şi de ce nu, să poţi umbla dezbrăcat prin casă dacă asta vrei....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta