Ştiu. Nu suntem de neîlocuit.

Acest lucru îl văd în viaţa unora. Uneori îl simt şi în viaţa mea. Oricât de bun ai fi în domeniul tău de activitate, să nu uiţi că s-ar putea să existe alte persoane şi mai bune....

În momentul în care simţi că te-ai infipt bine acolo unde eşti (la locul tău de muncă, la şcoală, în grupul tă de prieteni), am impresia că începi să profiţi de acest lucru (îţi cresc aşteptările, poate nu mai eşti lafel de atent cu cei din jur, nu mai acorzi lafel de mult timp pentru ceea ce trebuie să faci, mai găseşti ceva de făcut în plus, poate nu mai faci ce ar trebui să faci, începi să ai mofturi, nemulţumiri, poate şi să ceri mai mult decât ţi se poate oferi)....

Unele lucruri le facem incontient şi poate că altele le facem cu bună ştiinţă....

Cel mai bine ar fi să ne mulţumim cu ce avem... Să ne bucurăm că în fiecare zi învăţăm ceva, ni se deschid noi portiţe, Dumnezeu ne iubeşte şi ne ajută să creştem, să evoluăm...

Sper din tot sufletul să nu ni se urce la nas. să ne ştim mereu lungul nasului, unde ne este locul....pentru că nu suntem de neîlocuit....

Dacă avem răbdare, întotdeauna vom avea uşi deschise în faţa noastră, trebuie doar să ne folosim de cunoştinţele pe care le avem, trebuie doar să încercăm să punem în valoare ceea ce ştim să facem cel mai bine pentru că aşa facem ceea ce ne place iar acest lucru este foarte important ca să evoluăm ....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

părerea ta