Dor de mine...

În sfârșit îmi fac curaj să mă descarc.....Să recunosc că sunt momente când sufăr ca un câine. De câteva luni mă implic în tot ce-mi iasă în cale doar ca să nu stau în casă să simt apăsarea asta care mă înconjoară. E ceva normal până la urmă. Da este. Da, vreau să-mi treacă. Mereu pentru a depăși stările neplăcute în care mă regăsesc din când în când mă ascund în multă treabă. Îmi place! Îmi este dor.....Era să uit că îmi este dor. Îmi este dor de tine. Azi mai mult ca niciodată mi s-a făcut dor de tine, de noi. Nu regret. Îmi place chiar să recunosc. Mai am puțin și te-aș suna să văd ce mai faci. Sunt momente scurte când îmi permit să mă gândesc la tine, la noi. În noaptea asta am fost la filme toată noaptea. Da, eu care nu suport să merg la cinema, am fost la trei filme unul după celălalt. Ultimul, chiar m-a ajutat să mă descarc și să plâng cum de mult nu am mai plâns. Binenteles, egoistă fiind ca de obicei am plâns pentru mine, pentru lipsurile mele, pentru.......Nu am empatizat cu problemele celor din film. Asta e. Fiecare are trăirile lui. 

De fiecare dată când mă gândesc la tine îmi aduc aminte de noi în zilele bune. Da, cred că e ceva normal...Nu regret....Nu regret nimic. Zâmbesc gândindu-mâ la noi, cei care am fost. Sunt nostalgică. În acelaș timp știu că acuma îți este și mai bine. E un sentiment atâta de plăcut.

Îmi este dor de mine când eram liniștită,  îmi este dor de sentimentul acela greu de descris acum în cuvinte. Parcă am trăit în altă poveste. O, dar ce poveste. O ce dor  îmi este de mine, cea care eram atunci cînd erai tu în viața mea. Cum eram eu atunci? Stau de câteva minute bune să-mi aduc aminte de mine așa și parcă m-am blocat. 

Știu că intrăm in viețile oamenilor doar pentru o perioadă de timp. Știu.