La provocarea lansata de Hedi Hoka pentru ca tot este 1 iunie, incerc sa gasesc o clipa de ragaz si sa ma bucur de ziua copilului aducandu-mi aminte cateva intamplari frumoase din copilaria mea...
Toata copilaria si nu numai, mi-am petrecut-o alaturi de sora mea draga, de care ma leaga o multime de amintori. Avand in vedere ca suntem apropiate ca si varsta am trait o multime de intamplari amuzante printre sutele de ore pe care ni le-am petrecut jucandu-ne majoritatea timpului....
Una dintre ele....vara, ne jucam cate era ziua de mare la bunici..cu casa, jucarii, etc. Odata ne-am dus la 'cumparaturi" in gradina si am vrut sa cumparam pepeni....Nu am cumparat nici un pepene pana nu i-am incercat pe toti aproape ca sa-l gasim pe cel mai bun....Ce surpriza a avut bunica cand i-a gasit pe toti inceputi, ca la piata- triunghiulete....
O alta poveste amuzanta ne regaseste in curtea noastra...Noi mereu imitam adultii...De aceasta data am facut prajitura ca si mama cu ingrediente din bucatarie (oua, zahar, faina...am mai adaugat putina "boia" din caramida rosie....Dupa care, fara sa o coacem am taiat-o si am pus-o la vanzare in fata curtii precum o vecina care vindea sucuri si dulciuri sub o umbrela:).....Si acum sunt mirata ca am reusit sa-i vindem unui vecin cateva felii de prajitura si acesta a si gustat-o......
Pentru ca eram amandoua, ne mai lasau parintii in casa cateva ore pana se intorcea mama acasa la pranz de la munca. Intr-o zi, habar n-am cum ne-a venit ideea, am gasit un ruj rosu de-al mamei si am inceput sa-l folosim pe post de carioca....Toata mobila de bucatarie am colorat-o....Mobila era alba...Mama saraca a avut de curatat... Cred ca si dupa cativa ani inca mai avea amintiri de la opera noastra de arta....
Tot cam in aceeasi perioada, pentru ca aveam galeti cu apa in casa (doua la numar), pline....Imi mai aduc aminte doar ca s-a trezit mama cu o balta de apa in casa cand s-a intors acasa de la munca....Nu tin minte care a fost motivul pentru care am golit apa in mijlocul bucatariei...Presupun ca noi ne-am balacit picioarele pana la venirea mamei.....Unele amintori le am asa, ca in ceata...Nu imi sunt clare motivele ..Am ramas in minte doar cu amuzametul povestii...Bine, acum pentru mine sunt amuzante...Atunci, pentru mama, nu stiu daca pot fi catalogate tot asa.....
Mama si tata ne-au incurajat mereu sa luam parte la treburi usoare si mai putin usoare din casa ....In primii ani ma vad stand pe langa fusta mamei atunci cand gatea si vedeam de jos, de sub masa, oarecum :) ce punea in mancare sau in prajituri.....Uneori ne dadea din aluat sa facem si noi covrigei....Il prelucram ca o plastelina pana se innegrea si -l puneam pe cuptor....Binenteles ca erau cei mai deliciosi covrigi.....Unde vreau sa ajung cu aceasta poveste de fapt este ca pe la 8 ani, cred am invatat sa fac salata orientala (salata de cartofi)....Binenteles ca daca in prima zi am fost laudata ca e buna...In urmatoarea saptamana familia mea a mancat doar salata orientala in fiecare zi....
Tot din tematica cu bucataria.... Tot pe la 8 ani, cred ..sau 9 deja.....Am inceput sa fac clatite....Bine, daca stau sa ma gandesc eu mereu gateam cand eram doar cu sora mea acasa......Pe cand veneau a mei acasa era gata facuta "mancarea" daca o poti numi asa.....Binenteles ca la clatite ba nu-mi iesea aluatul si -l aruncam pe tot (ba era subtire, ba era prea gros....) dar nu ma dadeam batuta.....Faza tare si amuzanta este ca dupa ce treceam de problema cu consistenta aluatului, de fiecare data cand faceam clatite ma ardea coada de la tigaie atunci cand trebuia sa o ridic sa intorc clatita....De foarte multe ori ca sa nu mi se arda sau uitam pur si simplu, nu luam carpa sau manusa de protectie........Prima reactie a mea era sa trantesc tigaia in mijlocul mesei de bucatarie....Din cauza ca era fierbinte, fata ramea cu gaura la mijloc....Asa se face ca nu odata, se intampla sa se intoarca mama acasa de la munca si sa se trezeasca cu fata de masa gaurita...A schibat saraca si la fete de masa........A trecut mult timp pana sa -mi iasa clatitele.....Acuma va invit sa mancam impreuna...In continuare mai fac, dar fara sa mai scap tigaia....:)
Mai am vre-o doua amintori si cu animalutele din curtea noastra. Ca si orice familie, bineteles ca am avut si noi doua cate un catel....Unul dintre ei a murit fireste....Am jelit si l-am plans.....Ca dovada a dragostei pentru el, i-am facut noi doua cruce de lemn, i-am sapat groapa in gradina si l-am ingropat cu jale.....Din aceeasi tematica....Noi adoram gastele (asta pentru pe atunci la tv erau desenele cu gastele si Nils Honghelson....Era greu de inteles pentru noi in acea vreme ca frumoasele gaste erau crescute de ai mei ca sa fie taiate la unmomentdat.....Intr-o zi a venit bunica si a taiat o gasca.....Mama, ce tragedie pentru noi....Eram ca niste gaite dupa bunica prin gradina....Jeleam mai ceva bocitoarele.....In timp ce bunica deretica acolo la gasca .....noi i-am cantat prohod....i-am cantat de dor si jale.....
As vrea sa inchei cu o amintire care ma face sa ma gandesc la sarbatoarea de 1 iunie....La noi in curte era mereu plin de copii, parca in fiecare zi era ziua noastra....Ne dadeam pe leagane, cantam toate cantecelele care le stiam sa le invatam de la radio...Mancam paine "unsa cu cutitu" de mama sau fructe din curte.....Imitam olimpiadele ..Mereu eram cocotati pe "barna" sau faceam "exercitii la sol"...........O amintire asa de colorata, plina de sunete si zumzete de copii bucurosi, care n-aveau alta treaba decat sa se joace toata ziua.....
La multi ani, copile! :)
Toata copilaria si nu numai, mi-am petrecut-o alaturi de sora mea draga, de care ma leaga o multime de amintori. Avand in vedere ca suntem apropiate ca si varsta am trait o multime de intamplari amuzante printre sutele de ore pe care ni le-am petrecut jucandu-ne majoritatea timpului....
Una dintre ele....vara, ne jucam cate era ziua de mare la bunici..cu casa, jucarii, etc. Odata ne-am dus la 'cumparaturi" in gradina si am vrut sa cumparam pepeni....Nu am cumparat nici un pepene pana nu i-am incercat pe toti aproape ca sa-l gasim pe cel mai bun....Ce surpriza a avut bunica cand i-a gasit pe toti inceputi, ca la piata- triunghiulete....
O alta poveste amuzanta ne regaseste in curtea noastra...Noi mereu imitam adultii...De aceasta data am facut prajitura ca si mama cu ingrediente din bucatarie (oua, zahar, faina...am mai adaugat putina "boia" din caramida rosie....Dupa care, fara sa o coacem am taiat-o si am pus-o la vanzare in fata curtii precum o vecina care vindea sucuri si dulciuri sub o umbrela:).....Si acum sunt mirata ca am reusit sa-i vindem unui vecin cateva felii de prajitura si acesta a si gustat-o......
Pentru ca eram amandoua, ne mai lasau parintii in casa cateva ore pana se intorcea mama acasa la pranz de la munca. Intr-o zi, habar n-am cum ne-a venit ideea, am gasit un ruj rosu de-al mamei si am inceput sa-l folosim pe post de carioca....Toata mobila de bucatarie am colorat-o....Mobila era alba...Mama saraca a avut de curatat... Cred ca si dupa cativa ani inca mai avea amintiri de la opera noastra de arta....
Tot cam in aceeasi perioada, pentru ca aveam galeti cu apa in casa (doua la numar), pline....Imi mai aduc aminte doar ca s-a trezit mama cu o balta de apa in casa cand s-a intors acasa de la munca....Nu tin minte care a fost motivul pentru care am golit apa in mijlocul bucatariei...Presupun ca noi ne-am balacit picioarele pana la venirea mamei.....Unele amintori le am asa, ca in ceata...Nu imi sunt clare motivele ..Am ramas in minte doar cu amuzametul povestii...Bine, acum pentru mine sunt amuzante...Atunci, pentru mama, nu stiu daca pot fi catalogate tot asa.....
Mama si tata ne-au incurajat mereu sa luam parte la treburi usoare si mai putin usoare din casa ....In primii ani ma vad stand pe langa fusta mamei atunci cand gatea si vedeam de jos, de sub masa, oarecum :) ce punea in mancare sau in prajituri.....Uneori ne dadea din aluat sa facem si noi covrigei....Il prelucram ca o plastelina pana se innegrea si -l puneam pe cuptor....Binenteles ca erau cei mai deliciosi covrigi.....Unde vreau sa ajung cu aceasta poveste de fapt este ca pe la 8 ani, cred am invatat sa fac salata orientala (salata de cartofi)....Binenteles ca daca in prima zi am fost laudata ca e buna...In urmatoarea saptamana familia mea a mancat doar salata orientala in fiecare zi....
Tot din tematica cu bucataria.... Tot pe la 8 ani, cred ..sau 9 deja.....Am inceput sa fac clatite....Bine, daca stau sa ma gandesc eu mereu gateam cand eram doar cu sora mea acasa......Pe cand veneau a mei acasa era gata facuta "mancarea" daca o poti numi asa.....Binenteles ca la clatite ba nu-mi iesea aluatul si -l aruncam pe tot (ba era subtire, ba era prea gros....) dar nu ma dadeam batuta.....Faza tare si amuzanta este ca dupa ce treceam de problema cu consistenta aluatului, de fiecare data cand faceam clatite ma ardea coada de la tigaie atunci cand trebuia sa o ridic sa intorc clatita....De foarte multe ori ca sa nu mi se arda sau uitam pur si simplu, nu luam carpa sau manusa de protectie........Prima reactie a mea era sa trantesc tigaia in mijlocul mesei de bucatarie....Din cauza ca era fierbinte, fata ramea cu gaura la mijloc....Asa se face ca nu odata, se intampla sa se intoarca mama acasa de la munca si sa se trezeasca cu fata de masa gaurita...A schibat saraca si la fete de masa........A trecut mult timp pana sa -mi iasa clatitele.....Acuma va invit sa mancam impreuna...In continuare mai fac, dar fara sa mai scap tigaia....:)
Mai am vre-o doua amintori si cu animalutele din curtea noastra. Ca si orice familie, bineteles ca am avut si noi doua cate un catel....Unul dintre ei a murit fireste....Am jelit si l-am plans.....Ca dovada a dragostei pentru el, i-am facut noi doua cruce de lemn, i-am sapat groapa in gradina si l-am ingropat cu jale.....Din aceeasi tematica....Noi adoram gastele (asta pentru pe atunci la tv erau desenele cu gastele si Nils Honghelson....Era greu de inteles pentru noi in acea vreme ca frumoasele gaste erau crescute de ai mei ca sa fie taiate la unmomentdat.....Intr-o zi a venit bunica si a taiat o gasca.....Mama, ce tragedie pentru noi....Eram ca niste gaite dupa bunica prin gradina....Jeleam mai ceva bocitoarele.....In timp ce bunica deretica acolo la gasca .....noi i-am cantat prohod....i-am cantat de dor si jale.....
As vrea sa inchei cu o amintire care ma face sa ma gandesc la sarbatoarea de 1 iunie....La noi in curte era mereu plin de copii, parca in fiecare zi era ziua noastra....Ne dadeam pe leagane, cantam toate cantecelele care le stiam sa le invatam de la radio...Mancam paine "unsa cu cutitu" de mama sau fructe din curte.....Imitam olimpiadele ..Mereu eram cocotati pe "barna" sau faceam "exercitii la sol"...........O amintire asa de colorata, plina de sunete si zumzete de copii bucurosi, care n-aveau alta treaba decat sa se joace toata ziua.....
La multi ani, copile! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta