Ce putem face zilele acestea cand simtim ca razboiul atat de aproape



M-aș bucura să ajute! 

🙏

Ne e frică, e normal să ne fie, dar ce putem face, totuși, să trăim încă. Să ne desprindem de ce se întâmplă în jur, măcar pentru câteva momente, pentru a păstra claritate, fără a întuneca de tot gândirea. 

E o situație de criză, așa că aș spune, să testăm ce funcționează pentru noi acum. Am trăit o criză și acum doi ani, ne-am temut pentru viețile noastre și ale celor dragi, însă contextul e diferit de data asta și s-ar putea să nu mai funcționeze ce a mers atunci. Iată ce variante văd eu că avem: 

1. Să canalizăm energia din teamă spre a ajuta refugiații, dar și cei în nevoie de la noi. 

2. Să ne impunem un program după care să urmărim știrile: nu mai mult de 20 de minute, nu mai mult de 5 ori pe zi. Ce e cel mai important de aflat, se anunță la început, se distribuie pe toate canalele, deci nu poate fi ratat. 

3. Să discutăm cu cei apropiați și să oprim dialogul fără a intra în polemici. Fiecare are adevărul lui și nu e vremea să ne convingem unii de alții, căci, dintr-o dată, toți vrem să credem că înțelegem ce se întâmplă. Mai degrabă să vorbim despre ce simțim decât despre ce credem că urmează să se întâmple pe glob. 

4. Să plângem, să urlăm, să facem curățenie în casă, să facem o activitate fizică intensă, să eliberăm tensiunea fără a-i răni pe ceilalți. 

5. Să ne facem un plan, oricât de mic, în caz că apar și la noi disensiuni. 

6. Să căutăm ajutor de specialitate, când teama se transformă în anxietate.

7. Să ne continuăm viața, fără a ne simți egoiști dacă facem loc bucuriilor în ea: să râdem cu poftă la ce e amuzant, să ieșim cu prietenii și cu cei mici în parc, să mergem la sală, la saloane, la zile de naștere, la film, oriunde ne relaxează. 

8. Să citim beletristică în loc de articole de presă despre strategii și conspirații.

9. Să ne rugăm ori să medităm pentru ce ne dorim, nu pentru ce nu vrem să se întâmple. De exemplu, să ne dorim pace, nu să ne gândim să nu mai fie război, căci asta presupune că deja am adus războiul în gândire. Să fim sănătoși în loc să nu ne îmbolnăvim, căci din nou am adus boala în minte și toate fricile legate de ea. 

10. Să scriem despre fricile noastre. Puse pe hârtie, eliberează puțin conștiința încărcată. Plus că hârtia nu e acolo să le judece. 

11. Să continuăm să ne facem planuri faine pentru anul asta și următorii.

12. Să ne jucăm cu copiii cel putin 10 minute pe zi, fără telefoane și distrageri de atenție. Să fim acolo în joc, chiar dacă suntem în pielea unui personaj in care nu simțim sa fim. Să ne prostim și să dăm în mintea lor pentru câteva minute. Creierul ne va fi recunoscător să-l detensionăm, chiar dacă forțat. 

13. Și poate cel mai important dintre toate, să avem disciplină! Asta e singura în controlul nostru! Și nu e despre ceva ce ne spun alții că ar trebui să facem, ci e despre determinarea de a fi bine, indiferent de context, noi cu noi și apoi bine pentru cei din jur. Din punctul meu de vedere, totul se reduce la disciplină. De a limita timpul de informare, de a face un plan, de a ajuta, de a căuta ajutor, de a găsi variante de relaxare, de a canaliza teama, de a o recunoaște ca fiind a noastră, de a continua viața, de a nu rămâne blocat în expectativă, de a găsi soluții. Și se prea poate ca aceasta disciplină să nu vină în mod natural, mai ales când suntem obișnuiți să facem lucrurile într-un anume fel ori copleșiți de nesiguranță, așa că poate e timpul să ne-o impunem singuri, să devenim, în sfârșit, stăpânii noștri! 

Nu e nicio magie-vrăjitorie acolo și ce am scris mai sus pot rămâne doar povești pentru cine le citește, fără disciplina de a face ceva efectiv din tot ce se spune că ar putea să ajute, fără a testa ce funcționează pentru noi acum.

Cum ne gestionam emotiile in situatii de criza

 1. Răspunsul de lupta sau fuga este o reacție normală a organismului ( provocată de amigdala) la o situație de criza. 


2. In situațiile de criza voi acțiuna pe pilot automat conform convingerilor de la nivel de subconstient - ce la rândul lor îmi genereaza gânduri ce generează emoții, ce vor genera comportamente care la rândul lor îmi vor întări convingerile și vor duce la autoconfirmarea profeției. Soluția - identificarea acestor convingeri , conștientizarea lor și dacă se poate interveniti cu vindecare și recadrare prin hipnoza.


3. Nu ceea ce se întâmplă provoacă emoții cu modul cum noi interpretam . Atenție aici la modul de gândire și la termeni de genul :" trebuie", "e groaznic ", "lipsa de toleranta la frustrare", evaluări globale, etichete , gândire de tip alb negru, totul sau nimic , niciodată, întotdeauna etc - gândire disfuncționala ce va genera comportamente disfuncționale de tip lupta sau evitare/ fuga


4. E ok sa avem emoții. Lasati-va sa aveți emoții și vorbiți despre ele. Dar e foarte important ca acele emoții sa fie adaptative . Îngrijorarea , tristețea sunt emoții negative funcționale, panica/ depresia/ furia - nu. 


4 Emoțiile negative disfuncționale nu ne ajuta sa luăm decizii înțelepte - pentru că amigdala e foarte activată .


5. Faceți exerciții de respirație - inspir 3 secunde, expir 4 secunde . Stati întinse și aduceti toată atenția din exterior către interior. 


6. Practicați mindfulness- observați-va gândurile, emoțiile , senzațiile corporale. 


7. Ancorați-va in momentul prezent cu toate simțurile voastre pentru câteva minute. 


8. Practicați recunoștința. 


9. Puneti-va întrebarea: " ce mă învață pe mine războiul? "


Acestea sunt câteva dintre tehnici . O sa revin in zilele următoare cu un articol pe pagina mea de psiholog . Pentru mai multe informații, puteți să îmi scrieți in privat .


Martisorul :)


 MĂRȚIȘORUL - amuletă magică.


Un text mai vechi și o urare reactivată la început de primăvară: să fim buni, solari, gerenoși, frumoși! Vă mulțumesc din tot sufletul că întoarcem împreună pagini din calendarele vechi. 


Pentru moșii noștri, 1 Martie avea însemnătatea începutului de an. Într-un străvechi calendar agrar astăzi era prima zi a anului, zi în care din firul vremii tors de Baba Dochia se împletea funia anului: alb și negru, iarnă și vară, zi și noapte, moarte și viață.  Vreme înainte, cele două fire răsucite de lână albă și neagră se dăruiau în prima noapte cu Lună Nouă din martie. În vechime, negrul era considerată culoarea fertilității, a pământului roditor și a norilor aducători de ploaie, pe când albul era culoarea morții, a iernii înghețate, a doliului. Firul negru a fost înlocuit ulterior cu cel roșu, simbol al vieții, al soarelui, al pasiunii, și a fost  dăruit de 1 Martie, înainte de răsărit. Mai târziu, acestui șnur bicolor i s-a adăugat un bănuț de argint, aramă sau aur și s-a numit „marț” sau „mărțiguș”. 


DE LA MARȚ/MĂRȚIGUȘ  LA MĂRȚIȘOR

Cu timpul, bănuțului i-au luat locul fel de fel de figurine, semne ale norocului, primăverii și dragostei: trifoi cu patru foi, potcoavă, coșar, ghiocel, buburuză, inimioară. Este momentul în care „mărțigușul” a trecut de hotarul satului și a ajuns la oraș. I s-a spus mărțișor iar noi îl cumpărăm, îl dăruim și îl primim în prima zi a lui Mart. Apoi îl purtăm la mână, la gât sau prins în piept până când vedem primul pom în floare. Atunci îl legăm de o crenguță înflorită și ne punem o dorință. 


 PIESĂ DE REZISTENȚĂ DIN RECUZITA MAGICĂ 

Odinioară se credea că, primind mărțișorul, pomul este ferit de deochi iar deochiul era răul cel mai mare pentru el, singurul care îi putea lua rodul. Recunoscător că l-a împodobit cu prețioasa amuletă, pomul -printr-un transfer simbolic de proprietăți- îi dăruia parfumul, frumusețea și vigoarea lui. Pe atunci, mărțișorul era o piesă de rezistență din recuzita magică și se purta într-un timp incert cum este cel de la cumpăna dintre ani. Iar 1 Martie era început de an nou, atât în calendarul roman, cât și în cel geto-dac, răstimp în care anul murea spre a renaște iar spiritele demoniace hălăduiau nestingherite ca la orice început și sfârșit al lumii.  Poate de aceea, oamenii legau șnurul bicolor de coarnele animalelor, de aripile cloștilor, la toarta găleții de apă, la poarta casei, formând nenumărate cercuri și noduri  magice.   


ORIGINEA MĂRȚIȘORULUI. MATRONALIA.

Majoritatea etnologilor consideră că tradiția mărțișorului este de sorginte latină, romanii venerându-l în această zi pe zeul războiului, Mars. Privit din această perspectivă, șnurul mărțișorului se poate explica prin împletirea culorii roșu, culoare a vieții și a victoriei în luptă, cu albul, simbol al începutului și totodată al morții posibile, sugerată de inițierea campaniilor militare din Idele lui Marte. Tot la 1 Martie, Imperiul Roman sărbătorea Matronalia, zi în care bărbații ofereau daruri soțiilor și mamelor. 


TALISMAN LUNAR?

Caracterul profund feminin al sărbătorii este confirmat de faptul că, în vechime, mărțișorul era un simbol lunar. Se dăruia în prima noapte cu Crai Nou din luna martie și era din argint sau din aramă (metale lunare). În plus, bănuțul găurit, asemenea pietrei plate cu o gaură la mijloc, este un „simbol matricial feminin”. Faptul că mărțișorul feminin și lunar este legat de un pom („simbol axial masculin” în accepția lui Ivan Evseev) poate fi interpretat drept un abandon al anotimpului fragil și tainic patronat de Lună, în brațele viguroase ale verii. 


 SAU TALISMAN SOLAR?

Există și etnologi care susțin că mărțișorul ar fi un „talisman solar”, majoritatea dintre ei preluând teoria lui Romulus Vulcănescu portivit căreia fetele, după ce purtau mărțișorul toată luna martie, ieșeau într-un spațiu deschis și-l aruncau spre cer, rostind următoarea invocare: “Sfinte Soare, sfinte Soare, / dăruiescu-ți mărțișoare, / ‘n locu’ lor tu mă ferește / de pistrui ce mă-nnegrește. / Ia-mi, te rog, negrețele / și dă-mi albețele, / fă-mi fața ca o floare/ sfinte Soare, sfinte Soare”. Unii cercetători merg mai departe, susținând  proveniența cultică solară a mărțișorului.  Argumentul lor este dat de îmbinarea cromatică  alb-roșu, regăsită și în costumul Căluşarilor, dansatori magici care personifică herghelia divină a anotimpului patronat de cal.  

 

Astăzi nu mai știm de ce purtăm mărțișorul și nici ce înseamnă el. Ne strecurăm greu pe trotuare printre tarabele cu „mărțișoare” chinezești și nu înțelegem rostul atâtor târguri care vor să ne cumpere și să ne vândă cu primăvară cu tot. Dar acest lucru nu trebuie să ne mire câtuși de puțin, ținând cont că încă din secolul al XIX-lea ni se păreau mult mai interesante tradițiile și obiceiurile străinilor: „Societatea noastră, din românească ce era, s-a streinizat în toate obiceiurile ei, încât a ajuns a nu mai scrie, nici vorbi, nici gândi românesce … am uitat toate tradiţiunile vechi cari împodobesc trecutul nostru. Aşa, dacă am întreba astăzi pe oricine: ce este un Mărţişor, desigur ar da din umere, zicându-ne: nu sciu!”  N. Gane, Încercări literare, 1873, text preluat de S. Fl. Marian în Sărbătorile la Români, Cîrnilegile, 1898)