M-aș bucura să ajute!
🙏
Ne e frică, e normal să ne fie, dar ce putem face, totuși, să trăim încă. Să ne desprindem de ce se întâmplă în jur, măcar pentru câteva momente, pentru a păstra claritate, fără a întuneca de tot gândirea.
E o situație de criză, așa că aș spune, să testăm ce funcționează pentru noi acum. Am trăit o criză și acum doi ani, ne-am temut pentru viețile noastre și ale celor dragi, însă contextul e diferit de data asta și s-ar putea să nu mai funcționeze ce a mers atunci. Iată ce variante văd eu că avem:
1. Să canalizăm energia din teamă spre a ajuta refugiații, dar și cei în nevoie de la noi.
2. Să ne impunem un program după care să urmărim știrile: nu mai mult de 20 de minute, nu mai mult de 5 ori pe zi. Ce e cel mai important de aflat, se anunță la început, se distribuie pe toate canalele, deci nu poate fi ratat.
3. Să discutăm cu cei apropiați și să oprim dialogul fără a intra în polemici. Fiecare are adevărul lui și nu e vremea să ne convingem unii de alții, căci, dintr-o dată, toți vrem să credem că înțelegem ce se întâmplă. Mai degrabă să vorbim despre ce simțim decât despre ce credem că urmează să se întâmple pe glob.
4. Să plângem, să urlăm, să facem curățenie în casă, să facem o activitate fizică intensă, să eliberăm tensiunea fără a-i răni pe ceilalți.
5. Să ne facem un plan, oricât de mic, în caz că apar și la noi disensiuni.
6. Să căutăm ajutor de specialitate, când teama se transformă în anxietate.
7. Să ne continuăm viața, fără a ne simți egoiști dacă facem loc bucuriilor în ea: să râdem cu poftă la ce e amuzant, să ieșim cu prietenii și cu cei mici în parc, să mergem la sală, la saloane, la zile de naștere, la film, oriunde ne relaxează.
8. Să citim beletristică în loc de articole de presă despre strategii și conspirații.
9. Să ne rugăm ori să medităm pentru ce ne dorim, nu pentru ce nu vrem să se întâmple. De exemplu, să ne dorim pace, nu să ne gândim să nu mai fie război, căci asta presupune că deja am adus războiul în gândire. Să fim sănătoși în loc să nu ne îmbolnăvim, căci din nou am adus boala în minte și toate fricile legate de ea.
10. Să scriem despre fricile noastre. Puse pe hârtie, eliberează puțin conștiința încărcată. Plus că hârtia nu e acolo să le judece.
11. Să continuăm să ne facem planuri faine pentru anul asta și următorii.
12. Să ne jucăm cu copiii cel putin 10 minute pe zi, fără telefoane și distrageri de atenție. Să fim acolo în joc, chiar dacă suntem în pielea unui personaj in care nu simțim sa fim. Să ne prostim și să dăm în mintea lor pentru câteva minute. Creierul ne va fi recunoscător să-l detensionăm, chiar dacă forțat.
13. Și poate cel mai important dintre toate, să avem disciplină! Asta e singura în controlul nostru! Și nu e despre ceva ce ne spun alții că ar trebui să facem, ci e despre determinarea de a fi bine, indiferent de context, noi cu noi și apoi bine pentru cei din jur. Din punctul meu de vedere, totul se reduce la disciplină. De a limita timpul de informare, de a face un plan, de a ajuta, de a căuta ajutor, de a găsi variante de relaxare, de a canaliza teama, de a o recunoaște ca fiind a noastră, de a continua viața, de a nu rămâne blocat în expectativă, de a găsi soluții. Și se prea poate ca aceasta disciplină să nu vină în mod natural, mai ales când suntem obișnuiți să facem lucrurile într-un anume fel ori copleșiți de nesiguranță, așa că poate e timpul să ne-o impunem singuri, să devenim, în sfârșit, stăpânii noștri!
Nu e nicio magie-vrăjitorie acolo și ce am scris mai sus pot rămâne doar povești pentru cine le citește, fără disciplina de a face ceva efectiv din tot ce se spune că ar putea să ajute, fără a testa ce funcționează pentru noi acum.
