senzatii

"(....) mă luase la rost pe mine că nu se poate să faci în paralel două școli. Aflu din mesaj că nu e credibil nici să muncești și să ai familie și să faci școală. De acord cu ea, sînt incredibilă, m-am născut să fiu fenomenală, vorba fie-mii. (...)  restul femeilor s-ar simți mici și neînsemnate față de mine. Ceea ce e o proiecție de-ale ei, ea se simte așa și a conchis că toată lumea se simte la fel. În viața mea nu m-am simțit mică și neînsemnată din cauză că un om făcea ceva bun cu viața lui. Dimpotrivă, m-am simțit încurajată sau inspirată, dacă omul acela poate, înseamnă că există șanse să pot și eu. Dar m-am simțit de multe ori mică și neînsemnată din cauza mea. Senzația de micime și de neînsemnătate vine din interiorul nostru, ține de stima de sine proprie, de felul în care ne autopercepem, de cît de mult ne (de)valorizăm.   Ne putem simți mici și neînsemnați în comparație cu oameni care au realizat mult mai puțin decît noi, dar pe care îi percepem mai fericiți, mai inteligenți, mai frumoși, mai bogați șamd. Nu putem avea pretenția ca oamenii din jur să nu facă ce pot ei mai bine pentru ca noi să nu ne mai simțim așa. Responsabilitatea de a ne valoriza, de a lucra cu noi înșine pentru a umple golul din interior este a noastră. Cînd vom face asta, îi vom vedea pe cei din jur care se descurcă sau despre care credem că se descurcă mai bine decît noi drept exemple că se poate, nu o ofensă la adresa noastră."

PETRONELA ROTAR