Pentru ca ne doresc binele, de multe ori parintii ne fac "oarecum" rau.
Nu stiu daca vi s-a intamplat, probabil ca da....
Inca de cand suntem mici parintii ne iubesc si fac tot posibilul ca noi sa crestem si sa ne dezvoltam cat mai bine, unii ajung chiar sa "se sacrifice" pentru ca noi, copiii lor, sa avem de toate pe masa, pe noi, sa ne educam, sa ne bucuram si sa traim ceea ce ei cand au fost la varsta noastra nu au "avut posibilitatea"....
Incerc sa-mi aduc aminte unele faze de genul in care din prea multa dorinta de bine, iasa "rau":
Cand suntem mici, de cele mai multe ori au tendinta de a face totul in locul nostru, pentru ca suntem "prea mici" si avem timp sa facem si noi...(candva, cand vom creste mari), pentru ca e mai "usor " sa le faci tu repede ca adult, decat sa ai rabdare dupa ala micu pana face si el in ritmul sau..... Problema este insa ca noi ne obijnuim ca lucrurile marunte pe care le-am putea face sa fie facute de altii, mai mari si la "vremea potrivita" adultii se vor mira de ce nu le facem, de ce alti copii le fac si noi nu....Pai tocmai, pentru ca nu am fost obijnuiti sa le facem, dragi parinti....Of, of....
Cand parintii se cearta si aceasta stare dureaza de ceva vreme, prefera sa ascunda de copii certurile...(sa-i protejeze)....La un momentdat insa adultii doresc sa se desparta...Copiii insa nu inteleg de ce se intampla asta avand in vedere ca ei se "intelegeau bine"....Mai trebuie sa si aleaga cu cine sa ramana....Ce trauma grea:(
Unii copii sunt "tinuti din scurt" pana pe la 11-12 ani. (Acestea pretrec mai mult timp cu familia (fie propiu-zis, fie ca probabil stau in camera lor, pe calculator, etc.), n-au voie afara, la scoala ar trebui sa fie numa de nota 10 si nu se aude odata ca iasa in evidenta cu ceva rautati...copii model, numa de 10.....Parintii si rudele cred despre ei ca sunt tare cuminti, ascultatori, nu iasa din cuvantul lor.....Inevitabil acesti copii interactioneaza afara (la scoala, la bloc, sub o forma sau alta, nu scapa de interactiunea cu factori negativi: tigari, jocuri pe carculator, tineri mai mari care injura sau chiar fura, chat-uri si site-uri de socializare.....jocuri de noroc.). Culmea, copii care aparent au parinti muncitori, n -au probleme financiare in casa, din familii bune... Binenteles, ca NU stiu sa gestioneze asfel de situatii pentru ca "au trait " intr-o lume buna, protejata....N-au fost lasati de parinti sa interactioneze usor cu ele...n-au fost informati...Ghiciti ce se intampla....Ce urmari pot avea asfel de situatii asupra acestor copii care odata erau chiar buni si cu un potential bun.....Fete scapate de sub control, care la 14, 15 ani deja fumeaza si intretin relatii sexuale cu tipi dubiosi care le arata putina atentie...Baieti cu care parintii au impresia ca nu se mai inteleg, fumeaza, consuma alcool, ajung seara tarziu acasa....la scoala sunt clownii clasei..abia asteapta sa deranjeze o ora....
In aceste situatii parintii am impresia ca au scapat situatia de sub control de cele mai multe ori si cel mai grav, nu recunosc ca aceasta stare este o problema...Am impresia ca tac, parca nu s-ar intampla nimic...(de fapt ei sufera si nu stiu ce sa faca in aceasta privinta)....Trec anii si copiii lor "modele de altadata" sunt de nerecunoscut. Inloc sa apeleze la un ajutor (consilier, psiholog), lasa sa treaca anii, prefera sa plateasca de fiecare data datoriile copiilor lor...sufera si in acelas timp de fiecare data cand au ocazia le reproseaza acestora verbal sau doar prin comunicare non verbala ca sunt niste "ratati"....Ca si=au ratata viata...ca puteau ajunge persoane de vaza (pt ca ei au platit, i-au intretinut, le-au dat bani de buzunar, i-au trimis la sporturi, activitati extrasclare si tot ce au vrut, au fost ajutati financiar mai ceva ca si bietii copiii care n-aveau conditiile lor....)....Doar un noroc ii mai poate "salva" din drumul plin de vicii pe care au apucat (consum de tigari, alcool, poate chiar droguri si jocuri de noroc)....
Ajunsi la varsta maturitatii in continuare "ii ajuta finaciar" si fac treaba in locul lor...Din cand in cand au impresia ca o sa ajunga oamenii aceea care si i-au proiectat in perioada copilariei lor...
Mame bine intentionate care din dorinta de a avea copilele lor un viitor mai bun, de fiecare data cand acestea interactioneaza cu vre-un baiat, le gaseste cate un "cusur"..Daca n-are scoala, de ce nu are scoala...Daca nu e din biserica, de ce e din "lume"....Daca are scoala, de ce are prea multa scoala...Asta n-o sa stie sa-si intretina familia....Daca e prea sensibil, de ce e asa....Si asa mai departe....Temeri "bine intentionate" doar ca pana la urma ma gandesc ca relatiile astea sunt ca o "loterie"...Nimeni nu iti garanteaza ca un partener "bun si potrivit" pentru moment nu se va schimba peste 10 ani in perioada asta a tehnologiei....si a vitezei...sau chiar fica "bine protejata" sa nu fie chiar ea "buba" care strica relatia....
Ajunsi la maturitate, dupa cateva experiente de viata, fiecare e la "casa lui" mai mult sau mai putin...Tot din intentii bune, te trezesti cu "ajutor" parintesc sub forma de donatii (primesti bani cu "imprumut sau nu, ca sa-ti cumperi ceva mai scump, primesti masina (veche), "ca sa te poti descurca"...primesti alte "bunuri" ...toate sunt pe "gratis"...Nu poti sa le refuzi...Toate isi sunt oferite cu drag ca sa te poti descurca mai usor si mai bine...Insa ce te faci cand trebuie platite datoriile sub alta forma..sau masina e stricata si trebe sa investesti in ea mai multi bani decat ar costa una mai noua dar secand....Sa nu mai zicem de timp....
Cele mai "de ajutor" sunt parerile personale pe care le mai scapa uneori "din ingrijorarea" pentru tine (" Nu stiu ce e cu tine, sora ta asculta; sora ta/fratele tau poate...tu ce astepti?"; "cand a uitat telefonul la noi, mi-a atras atentia alarma si dupa nu m-am putut abtine sa nu ma uit in el....oare daca si-a terminat relatia de ce inca mai are mesaje cu ea, fotografii in care se pupa/se arata cu ea? de ce le-ar mai pastra?"- situatie in care daca tu personal nu ai fi constient(a) de propiile tale albume cu fosta relatie, de propiile tale trairi, poate ai pune "la suflet", te-ar afecta mai tare decat ar fi cazul...
Ce e de facut in aceste cazuri oare?
Sunt contienta ca pana la urma chiar si parintii nostri sunt oameni :) si toata viata si noi si ei, ne straduim sa facem lucrurile cat mai bine pentru noi si urmasii nostri....(si nu cred ca multi dintre noi pot atinge perfectiunea...)
Nu stiu daca vi s-a intamplat, probabil ca da....
Inca de cand suntem mici parintii ne iubesc si fac tot posibilul ca noi sa crestem si sa ne dezvoltam cat mai bine, unii ajung chiar sa "se sacrifice" pentru ca noi, copiii lor, sa avem de toate pe masa, pe noi, sa ne educam, sa ne bucuram si sa traim ceea ce ei cand au fost la varsta noastra nu au "avut posibilitatea"....
Incerc sa-mi aduc aminte unele faze de genul in care din prea multa dorinta de bine, iasa "rau":
Cand suntem mici, de cele mai multe ori au tendinta de a face totul in locul nostru, pentru ca suntem "prea mici" si avem timp sa facem si noi...(candva, cand vom creste mari), pentru ca e mai "usor " sa le faci tu repede ca adult, decat sa ai rabdare dupa ala micu pana face si el in ritmul sau..... Problema este insa ca noi ne obijnuim ca lucrurile marunte pe care le-am putea face sa fie facute de altii, mai mari si la "vremea potrivita" adultii se vor mira de ce nu le facem, de ce alti copii le fac si noi nu....Pai tocmai, pentru ca nu am fost obijnuiti sa le facem, dragi parinti....Of, of....
Cand parintii se cearta si aceasta stare dureaza de ceva vreme, prefera sa ascunda de copii certurile...(sa-i protejeze)....La un momentdat insa adultii doresc sa se desparta...Copiii insa nu inteleg de ce se intampla asta avand in vedere ca ei se "intelegeau bine"....Mai trebuie sa si aleaga cu cine sa ramana....Ce trauma grea:(
Unii copii sunt "tinuti din scurt" pana pe la 11-12 ani. (Acestea pretrec mai mult timp cu familia (fie propiu-zis, fie ca probabil stau in camera lor, pe calculator, etc.), n-au voie afara, la scoala ar trebui sa fie numa de nota 10 si nu se aude odata ca iasa in evidenta cu ceva rautati...copii model, numa de 10.....Parintii si rudele cred despre ei ca sunt tare cuminti, ascultatori, nu iasa din cuvantul lor.....Inevitabil acesti copii interactioneaza afara (la scoala, la bloc, sub o forma sau alta, nu scapa de interactiunea cu factori negativi: tigari, jocuri pe carculator, tineri mai mari care injura sau chiar fura, chat-uri si site-uri de socializare.....jocuri de noroc.). Culmea, copii care aparent au parinti muncitori, n -au probleme financiare in casa, din familii bune... Binenteles, ca NU stiu sa gestioneze asfel de situatii pentru ca "au trait " intr-o lume buna, protejata....N-au fost lasati de parinti sa interactioneze usor cu ele...n-au fost informati...Ghiciti ce se intampla....Ce urmari pot avea asfel de situatii asupra acestor copii care odata erau chiar buni si cu un potential bun.....Fete scapate de sub control, care la 14, 15 ani deja fumeaza si intretin relatii sexuale cu tipi dubiosi care le arata putina atentie...Baieti cu care parintii au impresia ca nu se mai inteleg, fumeaza, consuma alcool, ajung seara tarziu acasa....la scoala sunt clownii clasei..abia asteapta sa deranjeze o ora....
In aceste situatii parintii am impresia ca au scapat situatia de sub control de cele mai multe ori si cel mai grav, nu recunosc ca aceasta stare este o problema...Am impresia ca tac, parca nu s-ar intampla nimic...(de fapt ei sufera si nu stiu ce sa faca in aceasta privinta)....Trec anii si copiii lor "modele de altadata" sunt de nerecunoscut. Inloc sa apeleze la un ajutor (consilier, psiholog), lasa sa treaca anii, prefera sa plateasca de fiecare data datoriile copiilor lor...sufera si in acelas timp de fiecare data cand au ocazia le reproseaza acestora verbal sau doar prin comunicare non verbala ca sunt niste "ratati"....Ca si=au ratata viata...ca puteau ajunge persoane de vaza (pt ca ei au platit, i-au intretinut, le-au dat bani de buzunar, i-au trimis la sporturi, activitati extrasclare si tot ce au vrut, au fost ajutati financiar mai ceva ca si bietii copiii care n-aveau conditiile lor....)....Doar un noroc ii mai poate "salva" din drumul plin de vicii pe care au apucat (consum de tigari, alcool, poate chiar droguri si jocuri de noroc)....
Ajunsi la varsta maturitatii in continuare "ii ajuta finaciar" si fac treaba in locul lor...Din cand in cand au impresia ca o sa ajunga oamenii aceea care si i-au proiectat in perioada copilariei lor...
Mame bine intentionate care din dorinta de a avea copilele lor un viitor mai bun, de fiecare data cand acestea interactioneaza cu vre-un baiat, le gaseste cate un "cusur"..Daca n-are scoala, de ce nu are scoala...Daca nu e din biserica, de ce e din "lume"....Daca are scoala, de ce are prea multa scoala...Asta n-o sa stie sa-si intretina familia....Daca e prea sensibil, de ce e asa....Si asa mai departe....Temeri "bine intentionate" doar ca pana la urma ma gandesc ca relatiile astea sunt ca o "loterie"...Nimeni nu iti garanteaza ca un partener "bun si potrivit" pentru moment nu se va schimba peste 10 ani in perioada asta a tehnologiei....si a vitezei...sau chiar fica "bine protejata" sa nu fie chiar ea "buba" care strica relatia....
Ajunsi la maturitate, dupa cateva experiente de viata, fiecare e la "casa lui" mai mult sau mai putin...Tot din intentii bune, te trezesti cu "ajutor" parintesc sub forma de donatii (primesti bani cu "imprumut sau nu, ca sa-ti cumperi ceva mai scump, primesti masina (veche), "ca sa te poti descurca"...primesti alte "bunuri" ...toate sunt pe "gratis"...Nu poti sa le refuzi...Toate isi sunt oferite cu drag ca sa te poti descurca mai usor si mai bine...Insa ce te faci cand trebuie platite datoriile sub alta forma..sau masina e stricata si trebe sa investesti in ea mai multi bani decat ar costa una mai noua dar secand....Sa nu mai zicem de timp....
Cele mai "de ajutor" sunt parerile personale pe care le mai scapa uneori "din ingrijorarea" pentru tine (" Nu stiu ce e cu tine, sora ta asculta; sora ta/fratele tau poate...tu ce astepti?"; "cand a uitat telefonul la noi, mi-a atras atentia alarma si dupa nu m-am putut abtine sa nu ma uit in el....oare daca si-a terminat relatia de ce inca mai are mesaje cu ea, fotografii in care se pupa/se arata cu ea? de ce le-ar mai pastra?"- situatie in care daca tu personal nu ai fi constient(a) de propiile tale albume cu fosta relatie, de propiile tale trairi, poate ai pune "la suflet", te-ar afecta mai tare decat ar fi cazul...
Ce e de facut in aceste cazuri oare?
Sunt contienta ca pana la urma chiar si parintii nostri sunt oameni :) si toata viata si noi si ei, ne straduim sa facem lucrurile cat mai bine pentru noi si urmasii nostri....(si nu cred ca multi dintre noi pot atinge perfectiunea...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
părerea ta