- "Eşti obosită?"
- :) Nu...de această dată nu sunt obosită...cu zâmbetul pe buze pot să spun asta. Nu sunt obosită, nu sunt stresată...au venit din nou sărbătorile de iarnă...
Anul acesta nu am mai fost presată de aglomeraţia de la supermarket sau stresul de pregăti totul pentru sărbători...Pentru acest Crăciun am încercat să mă pregătesc cu calm.
Fiind liber profesionist, am avut timp să fac curăţenie, să fac prăjitură...Nu am făcut decât câteva şi bine a fost...Am reuşit să mă îngrijesc...şi toate cu calm, fără stres....ascultând colinde şi muzică de Crăciun...
Am ornat şi bradul cântând....
"I hate sărbătorile!"....
Şti, de fapt de noi depinde să simţim că e Crăciunul...Dacă ne implicăm în a face prăjituri şi dulciuri, în a face ordine, a amenaj cu specific, în a asculta cântece şi colinde de Crăciun, în a pregăti mici cadouri pentru cei dragi...Cu siguranţă dacă alegem să facem doar ceea ce ne place de obicei, nu reuşim să ne bucurăm cu adevărat de Naşterea Lui Hristos.
Spre sfârţitul anului mi-am luat inima în dinţi şi după vre-o două luni, poate mai mult, de nelinişte şi gânduri....analize a situaţiei în care mă aflu...mi-am spus că trebuie să fac ceva cu viaţa mea....Este cazul să mă gândesc la mine...Este momentul să-mi pese de mine, de sentimentele mele....şi uite aşa, am început să caut un loc unde să ne mutăm eu şi cu iubitul meu dacă doreşte....Acest pas pe care l-am făcut, m-a ajutat să mă liniştesc, şi să aştept sărbătorile liniştită, gândindu-mă că odată cu începerea anului 2012 viaţa mea va fi schimbată din nou....
Deşi nu mi-am permis să-mi fac planuri prea măreţe nici de acest Crăciun ( pentru că nu sunt destul de matură şi de sigură pe mine, pentru că atunci când faci parte dintr-un cuplu nu poţi mereu să iei de unul singur decizii, pentru că aşa cum ne-am obijnuit, ne place să ne plângem mereu că nu avem bani, pentru că nu suntem destul de maturi ca să ştim să ne administrăm banii pe care îi avem, pentru că nu ştim să ne bucurăm de lucrurile simple pentru care nu ne trebuie o roabă de bani, etc.)...până la urmă totuş în ultimul moment, momentele Crăciunului şi-au făcut apariţia fără ca să fie plănuite prea mult.
Mirela a plecat în Spania, la mama....a găsit bilet cu câteva luni înainte şi de Crăciun a plecat acolo....(Bine că nu a apucat şi mama să-şi cumpere bilet de venit în Romania)....
Şi noi am fi vrut să ne petrecem Crăciunul acolo...da....însă nu merităm încă...Nici în acest an nu am fost foarte înţelepţi şi chibzuiţi cu banii...Nu numai că nu avem cum să mergem în Spania dar nici alte planuri de a merge undeva de Crăciun nu ne putem face.
Am realizat că în ultima vreme nu ne-am mai făcut planuri de nimic...suntem tineri, sănătoşi, de muncă avem şi totuş parcă suntem lipsiţi de viaţă...fără planuri, idealuri comune, speranţe şi vise frumoase....
Nu e bine aşa. Nu e sănătos şi trebuie să facem ceva...
Pregătirea de Crăciun trebuia să înceapă la începutul postului....Deşi iniţial am vrut să-l ţin, lipsa de bunăvoinţă, comuditatea şi răcirea relaţiei mele cu Dumnezeu m-au determinat să reunţ pe parcurs destul de uşor. Prea uşor....Pentru că nu lucrez zilnic, am avut timp să fac curăţenie (în ziua aceea cred că m-a sunat mama lui Dumi de vre-o 6 ori să-mi dea indicaţii de ce şi cum (asta probabil pentru că anul trecut i-am aruncat o parte din lucruri iar acum se temea să nu repet povestea...însă de ceva vreme am renunţat complet la ideea de a schimba ceva aici...şi chiar am ajuns la concluzia că nu am nici un drept să fac asta, de asta am nevoie de un loc diferit unde să-mi pot pune amprenta asupra lucrurilor...)..........
Miercuri am făcut ceva cumpărături...şi m-am pregătit să fac prăjituri...Binenţeles că aveam în plan câteva reţete dar până la urmă, am amânat unele (prea scârboase) în favoarea altora .....să fie bine pentru toată lumea....doar că de această dată nu am făcut multe şi nici nu am mai participat la ajutat aşa că nu s-au făcut şi altele....Referitor la cumpărături cred că nu erau aşa mulţi oameni ca şi anul trecut, înghesuială, etc. sau poate că anul acesta nu i-am văzut eu aşa....Deşi în noiembrie am simţit că iar exagerează cei de la marketing cu promoţiile, cadourile şi inbierile spre diverse cumpărături care mai de care mai tentante....
Aşadar în 24 deja aveam curăţenia în mare, aveam prăjiturile....şi a mai trebuit să finalizez curăţenia şi să mă dichisesc eu ...Cadou am avut doar pentru iubitul meu...
Ajunul Crăciunului a sosit. Pe balcon mirosea a friptură de la vecini. La noi mirosea a sarmale iar spre seară a ieşit şi mirosul de friptură la iveală...
"Tradiţia noastră cu Moşul" nu am ratat-o nici de această dată. Doar că de data asta a fost un gest frumos din partea iubitului meu pentru fetele lui Oana şi a lui Marius. Ce poate fi mai frumos de sărbători decât să -i înbucuri pe cei dragi....Încă un an în care ne-am plimbat noi " cu colindul". Nu ştiu de ce mereu mi-am dorit să stăm şi noi acasă, să aşteptăm musafiri, să nu ne tot plimbăm tot noi... Şi eu ştiu să fac prăjituri, mâncare comestibilă şi chiar îmi face plăcere să am musafiri câteva ore. Anul acesta am realizat că noi nu avem " acasă" şi asfel nu avem cum să aşteptăm să vină...În schimb, se pare că am vizitat câteva persoane care chiar aveau nevoie de vizită chiar şi aşa scurtă cum a fost ea... S-au bucurat fetele de Moş Crăciun...şi eu că m-am plimbat cu el prin centru şi m-am fălit... Pentru mine chiar a fost distractiv.....Pregătirea momentului cu Moşul mereu are peripeţii. Până când să apară fetele nu ştiam de unde să vină moşul, din camera mică sau de afară....Până la urmă ne-am decis...a venit de afară...A stat moşul ce a stat, fetele au spus colinde, au început să deschidă cutii...Moşul a făcut poze şi a plecat însă telefonul său a rămas la mine, lafel şi cheile de la maşină...Ups! În casă era veselie, forfotă...Nici prin gând nu-mi trecea că la mine se găsesc cheile...A stat săracu' moş pe la geam până când Marius s-a prins de semne...am căutat cheile rapid şi a putut să vină Dumi care a pierdut tot spectacolul cu mosul din seara aceea....
Apoi ne-am ospătat ca de obicei din bucatele gătite de Marieta, mama lui Sever...
În prima zi de Crăciun ne-am pornit la buna...Unde ne-am ospătat din nou din bucate alese de Crăciun, alături de Ramo şi Rares care au trecut printr-o mică "criză" de neascultare si obrăznicătură.....dovadă încă odată că e tare grea meseria de părinte....Am fugit şi până la tata şi la buna....unde....atmosfera era destul de rece...în urma unei certe pe care au avut-o nu chiar de mult...Sătui unul de celălalt peste cap, până la urmă am reuşit să am un dialog scurt cu ei...Dar am plecat repede amândoi fără să ne uităm în urmă....Nu am mai stat mult la buna şi am plecat şi noi şi Ramo cu Rareş lăsând-o pe buna singură....Pe drumul nostru de întoarcere am trecut şi pe un tovarăs de -a lui Dumi să-l "colindăm". Era doar cu mama sa....
Uite aşa, de Crăciun aşa cum suntem noi doi, de imaturi, cred că am reuşit să bucurăm câţiva oameni. cu vizita noastră....În acelaş timp, am realizat că i-am lăsat pe părinţii lui singuri acasă, fiecare într-o cameră la televizor....fără colindători....Nici măcar o masă nu am mâncat împreună....
În urma acestei experienţe acum îmi trece prin minte un gând....Sărăcia....peste tot pe unde am trecut ne-am lovit de ea sub o formă sau alta....La Marius casa e tot asa cum au lasat o parintii lui cand s -au mutat la tara...cred ca le este destul de greu cu doi copii si alte cheltuieli....
La Sever, chiar daca nu o duc bine cu banii, au gasit un brad mare si natural de Craciun....fara un asfel de brad nici vorba sa te poti bucura de craciun....La buna, încă se mai discuta despre gaz, căldură, economie. şi economie....La tata si la buna faceau foc cu lemne...tata nu are de munca de cand il tot vizitez....buna nu are liniste si pace sa se poate bucura de ultimii ei ani de viata....uneori am impresia ca -şi doreste sa moara mai repede ca sa se scape de stresul cauzat de el, prezenta lui , etc....La Cristi, liniste si pace, inca nici acum la Craciun nu a reusit sa-si recupereze lucrurile de la amanet....
La noi, bine ca a adus Adi brad natural ca fara el nici nu simteau ca ar fi Craciun...bine si fara oala uriasa plina de friptura....
La noi, saracia e in noi...Suntem lipsiti de dragostea adevarata poate , cea care ne confera incredere si devotament...caldura si lumina....Mereu ne pandeste egoismul, gandurile negative si invidia....
Ar trebui să ne bucurăm de Crăciun....Am încercat şi cred că am fost mai buni unul cu celălalt, am fost mai buni cu ceilalţi prin gesturile noastre....Cred că se poate...Cred că fiind tineri, avem şanse mai mari de a trece peste astea, nu ar trebui să ne dăm bătuţi, ci din contră să ne "luptăm" cu greutăţile şi să răzbim....Sărăcia este pentru cei lipsiţi de curaj, trebuie să fim în continuare printre cei "norocoşi" şi vom fi.