 |
| dor, dor de tine, dor de tine mama, scrisoare pentru mama, draga mama, primavara, imagini primavara, ganduri de primavara, zi de primvara, flori de primavara, copac inflorit, foto primavara, mama, pentru mama, |
Dragă mamă, îţi scriu din nou.....
De această dată mă găsesc destul de fericită....Am ajuns acasă, după câteva zile în care Dumnezeu mi-a ajutat să ies din nou din ţară, să mai văd locuri frumoase şi să mă bucur de noutăţi...
Ştiu că am vorbit la telefon în ultimele zile, câte puţin şi ţi-am auzit vocea la telefon destul de optimistă şi veselă....
Ceva însă mă determină să scriu....Pe autocar, la întoarecere din Munhen, după ce s-a luminat de ziua, am început o conversaţie cu o mamă......Era de o vârstă cu tine....
O măcina nişte gânduri....Nu se putea bucura de ceea ce avea acolo în Germania unde se găsea alături de soţul său cu care s-a recăsătorit, deoarece copiii ei sunt în România....
De îndată gândul mi-a fugit la tine, mamă.....Mă gândesc că asfel de gînduri şi lacrimi te macină şi pe tine, acolo unde te găseşti....
Doamna, frumoasă, elegantă şi în acelaş timp, trecută prin greutăţi, mi-a spus printre alte gânduri:
" Şti cum e, te străduieşti să creşti nişte pomişori în grădină, le sapi pământul, îi uzi, până când cresc....Şi când au ajuns mari şi dau roade nu te mai poţi bucura de ei."
Era la mijloc....îi mergea bine cu soţul său în Germania însă copiii şi nepoţica erau în România....Distanţa asta mare făcea ca să nu se poată bucura pe deplin de realizări...I-ar fi plăcut să se poată deplasa mai des la ei, să se bucure de nepoţică şi de timpul petrecut cu cei dragi....
La ce folos să ai bani şi lucruri materiale dacă nu îi ai pe cei dragi lângă tine...
Pentru câteva momente bune, am stat să meditez şi să realizez că şi tu mamă dragă, cred că treci prin asfel de momemte de depresie când simţi distanţa kilometrică dintre noi nu-ţi mai dă linişte şi nu te lasă să te bucuri de ceea ce ai....
Trebuie să fie foarte complicat, să trăieşti zi de zi cu inima frântă în două....o parte acolo alături de soţul tău, muncă, locuri, oameni....şi o parte plină de dragoste nemărginită pentru npi, la atâţia kilometrii distanţă.....
Cu lacrimi în ochi mă gândesc mamă, că mi-ar place să te ştiu fericită acolo....pentru că aici nu cred că ai fi cu adevărat decât de dragul de a fi aproape de noi....Asta e viaţa....Atunci când a trebuit să pleci a fost cea mai bună soluţie pentru noi toate...Însă vezi tu, viaţa merge înainte şi adună cu ea o mulţime de urmări la care nu ne aşteptăm de la început.....
Viaţa este prea scurtă ca să începem să lăsăm regretele, tristeţea să ne invadeze....Mereu sunt motive de bucurie....
Ceea ce trebuie să facem este să acceptăm cât mai repede această stare şi să încercăm să ne bucurăm de ceea ce Dumnezeu ne dă zi de zi chiar dacă suntem atât de departe unele de celelalte...
Referitor la pomişori....cred că şi noi suntem pomişorii tăi dar mi-ar place mamă dacă ai putea să treci peste tristeţe şi dacă acolo unde eşti cu soţul tău v-aţi putea bucura împreună de ceea ce aveţi şi, de asemenea, de ceea ce ai reuşit să ne ajuţi cu trudă, ani de zile să ajungem eu şi cu sora mea....Aveţi mai multe motive de bucurie decât de tristeţe. M-aş bucura enorm să fie aşa chiar dacă există distanţă kilometrică între noi.....
Ne este dor de tine, mamă......
