Scoala de Negocieri

Ai pierdut vreodată o negociere?

scoala de negocieri, workshop-uri, cursuri, initiative tineri, Societatea Studenților Europeniști, PATRIR,scoala tineri, dezvoltare personala, training-uri și seminarii ,ce sa faci in cluj, evenimente cluj, interesante in cluj, oportunitati studenti cluj

Daca da, raspunde pozitiv invitației Societății Studenților Europeniști si asigură-te că

aceea a fost ultima. În perioada 8-13 decembrie la Cluj-Napoca se va desfășura prima

“Școală de Negocieri” din țară, unde vei învăța cum să înclini în fiecare situație balanța

în favoarea ta.


Proiectul se adresează tuturor studenților (licență și master) care doresc să dețină

controlul sferei personale și profesionale, să schimbe orice “nu” într-un “sigur că da”.

Împreună  vom descoperi tehnici a căror utilitate depășește cu mult băncile facultății. În

decurs de o săptămână, cu ajutorul unor specialiști în domeniu, vor fi explicate minuțios

toate elementele cheie (atât verbale cât și non-verbale) care îți asigură succesul în

negocierile omniprezente în viața ta. Ți se oferă unica oportunitate  de a învăța prin ce

mijloace poți scoate ce e mai bun din fiecare înțelegere.

Sesiunile de training-uri și seminarii vor fi susţinute de specialişti din domeniul

analizei conflictelor și construirii sistematice a păcii din cadrul PATRIR, renumiţi pentru

parteneriatele locale și internaționale în vederea soluționării conflictelor prin metode

non-violente.


Înscrierile se pot face până la data de 1 decembrie 2014  completând un formular

prin care se subliniază educația și realizările de până acum, precum și care este

motivația participării la acest proiect pe site-ul proiectului :

www.scoaladenegocieri.com unde se vor posta și informații despre speakeri,

parteneri precum și programul.


Încă nu te-am convins? Hai sa mai negociem! Participanții aleși beneficiază de masă și

cazare pe toată durata școlii de negocieri.

Nu lăsa pe mâine ce poți negocia azi!

De recitat solemn la inceperea zilei de munca

Am gasit intr-un e-mail mai vechi, de prin 2008, cred, un text amuzant. Poate circula pe atunci pe hi5

De recitat solemn la inceperea zilei de munca

Iubesc biroul meu fără lumină!

Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!

Iubesc mobila gri, plină de praf,

Dulapuri burdusite, hârtii vraf.

Concediul nu-l iubesc de fel !

Nici nu mai vreau s-aud de el!

Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă!

De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă !

De munca mea sunt fericit,

Nimic atâta-n viată n-am iubit !

Iubesc computerul fereastră

Cu scăfârlia lui albastră.

Iubesc sedintele mai lungi

Când am în creier cifre, dungi.

Iubesc, vă spun acu' din nou,

Să stau o viată la birou!

Îmi place munca! As munci

Mai mult în fiecare zi.

Nu vreau salariu! Nu vreau stimă!

Mi-ajunge critica drept primă!

Voturi 2014, azi la Paris - lectie de sacrificiu si determinate

Relatare exact de la sursa:

"Azi la Paris s-a stat la trei cozi interminabile pentru a vota.
Am vazut romani uniti romani dornici sa isi exercite dreptul la vot. Romani mai civilizati decat mi-am putut vreodata imagina - si nu sunt deloc ironica acum.
Din pacate eu nu am stat decat 3 ore junate la coada si nu am ajuns a vota. Mama a stat 6 ore jumate si nu a putut vota.
Cei care au votat aici au avut un minim de 7:30 de stat la coada.
Cei care au votat la 7:00AM au stat la coada de la 2 AM.
Daca la 13:00 erau 7 stampile functionabile la 18:00 deja se discuta ca mai sunt doar 3 functionabile - ce s-a intamplat cu celelalte nu se stie.
Dar oare de ce sunt atat de putine si de ce nu au rezerve cand suntem in turul doi, deci nu pot fi surprinsi de numarul mare de oamenii viniti la vot.

A fost incredibil sa vad cati oameni erau la coada. Nu pot descrie, sunt sigura ca nimeni nu poate crede oricat m-as chinui sa descriu - si toti au stat in frig, in ploaie. Multi au venit din alte orase, distante lungi. Trenuri pierdute pt ca sperau ca vor putea totusi vota.

Dar cel mai frumos a fost ca acolo nimeni nu se impingea. Nimeni nu a comenat ca se baga cineva in fata si se bagau - intrebau doar: te deranjeaza daca trecai incolo? - auzeai un raspuns: nu - si asta pt ca nimeni nu il vota pe Ponta asa ca important era sa intre oamenii, nu cine intra 

Acolo oamenii care au terminat de votat au venit sa le dea biscuitii lor celor care erau la coada distanta de 5 ore cum spuneau ei 
Au venit cu: - napolitane, biscuiti, cafea si pahare de plastic. Am vazut chiar si sarmale calde  - pentru ca sunt romani adevarati :))

Va anunt ca nu erau mite electorale. Nimeni nu te intreba cu cine votezi, ci te intreba daca vi de departe, ci daca ai mancat de curand. Toti si-au impartit cu drag umbrelele si au avut o rabdare incredibila.

Huiduiau din cand in cand. Rar prea rar si prea putin:) pt cati erau.

Inca o data spun ca nu imi vine sa cred cat de educati au fost roamanii prezenti la vot. Am fost mandra sa fiu roman acolo.

Nu lasau gunoaiele pe jos. Se ingrijeau unii pe altii. Super!

Sa nu imi spuna mie nimeni ca prezenta a fost mica la vot in diaspora. Noi am fost prezenti, dar ne-au facut viata amara si nu a comentat nimeni - urlau doar ca: "vrem sa votam!" - lucru normal ca doar nu ne-am dus acolo doar sa ne uitam unii la altii.

Finalul: - au dat cu gaze!
O multime de romani au stat in vant, in ploaie si frig. (radeam am zis ca suntem ca fixativul de par: rezistam indiferent vremea de afara)
Oamenii au stat acolo Nu o ora, nu doua, nici 3 junate ca mine, ci peste 6 ore ca mama.
Oameni care insa nu au avut intelepciunea mamei de a pleca deacolo la 9 fara doua zeci cand deja erau veniti jandarmi fara numar - toti gata de ce-i mai rau cu casti si masti de gaze. 

Ei bine, mama a plecat deacolo cu cateva minute inainte sa dea cu flitt - de ce?!

au dat cu gaze - minunat mod de a rasplati rabdarea noastra, nu-i asa?" Gazdac Mirela 

campanii, coada la vot, cozi la vot, diaspora, la vot, o alta Romanie, rezultate la vot 2014, romanii din strainatate la vot, stand la coada, stand la vot, voturi 2014, voturi din diaspora, voturi la paris, vot la paris, cum e sa votezi la paris, cum e sa votezi in diaspora, campanii politice, in Franta, romanii din Franta, experienta la vot, despre vot, tineri la vot, adulti la vot, cozi la vot

Cata emotie....Mama imi povestea ca putea sa plece de acolo dupa cateva ore....Insa a preferat sa stea cateva ore in sir pentru ca ii placea ceea ce simtea si vedea....O alta Romanie....Chiar a sperat sa ajunga sa voteze....Asa ceva nu au mai trait....Romani uniti, o multime de romani stransi din toate colturile Frantei care inghetau de frig, stateau in ploaie fara sa se planga, fara sa clinteasca doar din dorinta de a ne fi la toti mai bine....

Ce lectie de sacrificiu si determinate! 

Imi dau lacrimile de emotie....

Imi dau lacrimile pentru ca de ani de zile isi petrec romanii dincolo....Pentru ca sunt convinsa ca multi sunt satui de stat intre straini si ca vor sa-si creasca copiii la ei in tara....

Cu totii ne dorim un viitor mai bun, la noi in tara....S-ar putea ca primii pasi chiar acestea sa fie facuti: iesitul in strada si mobiizarea copiiilor  Romaniei plecati de mult din tara......

Abia am asteptat sa se termine toata agitatia asta aiurea

"Gata? S-a terminat? Vom veni acum acasa? Mi se pare ireala inocenta celor care chiar cred ca lupta pt viitorul copiilor nostri. Sunt in continuare consternata de bucuria romanilor iesiti in strada. Rad cu lacrimi...sau mai bine spus plang in rasete (reactie involuntara si isterica la ce vad si aud). Gabriela Sas

Sunt la asentiment cu Gabi.

Duminica m-am dus la vot doar pentru a-mi exercita dreptul. Sunt scarbita de toata campania. Sunt scarbita de toata propaganda asta falsa.

Daca la primul tur am mers aproape convinsa ca o sa votez pe cine trebuie. (Nu ma uitasem defel la tv si nici informatiile de pe internet nu-mi erau clare. Pur si simplu, m-am dus influentata de prietenii mei din jur mai mult....

In turul doi am spus ca vreau sa dau dovada de mai multa maturitate, vreau merg mai "informata" la vot ca sa votez "contient. Am stat cu nasu pe calculator....Am stat sa -i vad pe cei doi confruntandu-se la televizor....Am stat sa ma gandesc la toti cei care iasa in strada pentru ca vor schimbare....Personal, n=am putut sa ies pentru ca nu am simtit ca trebuie sa fac eu asta...Nu am simtit ca daca voi face asta voi aduce ceva schimbare....

Inainte de votul turului II, in urma confruntarilor televizate am ramas prost impresionata...Daca inaite stiam ca unul nu e bun si ca tre sa facem orice pentru ca el sa nu ajunga...Orice ar fi....dupa confruntari si dupa ce am vazut niste documentare, am ramas cu un gust amar....celalat nu se pricepea defel...nepregatit, neinformat, raspundea aiurea la intrebari..  sau amana raspunsurile......Rece ca o stana de piatra...Am simtit ca nu ai pe cine vota....Incredibil, nu intelegeam de ce oamenii il vor cand de fapt era clar si pentru oamenii simpli, ca era doar o marioneta pusa in fata noastra.....

Gretos tot ce s-a intamplat saptamana trecuta....Sa nu ai tu pe cine vota....Sa te duci la vot doar pentru a vota contra.......asa ceva....

Oare traiesc eu in bula mea? Nici acum nu inteleg de ce a trebuit sa iasa din nou oamenii in strada cu gandul ca o sa le mearga mai bine copiilor si pensionarilor lor....Alegand pe unul sau pe celalt nu gasim rezolvare la problemele noastre de 25 de ani....Acestea sunt doar niste tapi care au onoarea de a da vina pe ei de acum incolo inca 4 ani....Mii de romani vor prefera in continuare sa ramana plecati in tari straine, pensionarii se vor bucura in boala lor de pensiile mici iar tinerii care raman aici se vor sbate zi de zi sa munceasca si sa se "descurce". Tot in Romania vom fi.

o viata mai buna?

"Romania are nevoie de zeci de ani sa se transforme intr-o tara civilizata. 

Cand nu se vor mai arunca gunoie pe jos, cand oameni nu se vor mai injura la semafoare, cand se vor marii pensiile oamenilor care au muncit zeci de ani pentru ca deputatii sa o duca bine, cand nu se vor mai lua spagi si in conduceri vor fi oameni culti, sa-mi dati de veste. Toate venim acasa....

Mult succes, Romania!
Acum cu ajutorul noului presedinte sper sa va mobilizati cu toti, pentru o viata mai buna!" 

Oana Savu

Ce mesaj..."Cand nu se vor mai intapla lucruri [..] toate venim acasa....[...] sper sa va mobilizati cu totii...."....

Ha, ha, ha! Adica ce sa inteleg..ca si-au bagat picioarele, au plecat undeva unde viata poate sa le fie mai buna si cand

 vom schimba pe aici lucrurile , au tupeu sa se intoarca acasa? :d...

Cum se face asta? Sau cum ajuta cei plecati cu anii din tara daca nicimacar nu mai vin decat odata pe an, in vizita? 

de ce-L mai caută oamenii pe Dumnezeu?

In zilele noastre cand zi de zi alergam spre necunoscut...Alergam la nesfarsit pana cand obosim, din cand in cand ne oprim si stam sa cugetam....De multe ori cei care ne opresc din valtoarea alergaturiloe sunt chiar cei mici, copiii.....

imagine de pe www.loribalogh.ro, de ce, dumnezeu este prezent, Dumnezeu, de ce -L cauta oamenii pe Dumnezeu, trairi, intrebari, intrebari si raspunsuri, intrebari de la copii, despre Dumnezeu, existentiale, intrebari existentiale, viata are gust, credinte, ganduri, trairi, alergaturi, stai si te gandesti, meditatii, tata de ce l mai cauta oamenii oe Dumnezeu?, credinta, trair spirituale, mintea, sufletul, tendinte spre cer, inceputul si sfarsitul lui dumnezeu

"- Tată, de ce-l mai caută oamenii pe Dumnezeu? El locuiește în cer."

pentru ca mintea si sufletul tind in mod natural spre cer...?!

Pentru ca sufletul vine din cer, de la Dumnezeu, care l-a facut. 

Dumnezeu este in fiecare din noi si in tot ce ne înconjoară. Asta caută oamenii, unii la ceilalți....Dumnezeirea...partea a accea buna si frumoasa.....


Dumnezeu nu este numai in cer. El este pretutindeni. Deasemenea, Dumnezeu nu are inceput si nici sfirsit. Cum putem sa explicam asta unui copil? Nu putem. Este un mister pe care trebuie sa il acceptam, pentru ca Dumnezeu ni l-a dezvaluit. De ce il cauta inca unii oameni pe Dumnezeu? Fiindca nu au credinta destul de puternica. De aceea trebuie mereu sa ne rugam pentru semenii nostrii mai ales pentru cei apropiati noua (familie, prieteni) care inca sunt in cautarea lui Dumnezeu. 

Dumnezeu nu poate fi explicat. El este mereu prezent in noi si in tot ceea ce ne inconjoara....Nu ar trebui cautat.

cerul este de fapt in mintea si inima noastra si acolo este si Dumnezeu. 

Oamenii cauta mai degraba calea de a ajunge la Dumnezeu

Îl căutăm pe Dumnezeu pentru că, El, Creatorul, a pus în sufletul și în inima noastră un dor de El... Tatăl care ne așteaptă, cu dragoste și răbdare, pe noi, fiii (sau copiii) risipitori...

Dumnezeu nu locuieste in cer... Asa am invatat noi de mici ca El este undeva departe in Cer. De fapt Dumnezeu este in noi, Dumnezeu este pretutindeni....Uneori insa, ne lasam dusi de valurile si greutatile vietii, Ne lasam prada lucrurilor lumesti, trecatoare si pur si simplu nu-I mai simtit prezenta Lui Dumnezeu in noi si in tot ceea ce ne inconjoara....Parca creatia sa nu mai este a Sa si atunci, pur si simplu pentru a ne linisti, pentru a ne regasi pacea interoara cu care am fost creati, Il cautam.....

Pe parcursul vietii cred ca avem mai multe momente dintrastea de "ratacire" in care o buna perioada de timp ne "simtim bine" fara Dumnezeu dar, pe urma dam de greutati, pur si simplu ne trezim singuri, ingreunati de poveri si atunci simtim nevoia de El....Pur si simplu incepem sa-L cautam.....

Il cautam pe Dumnezeu in biserica, la cursuri  si worshop-uri de diferite tipuri, in natura, plecam in calatorii de initiere...Il cautam pe Dumnezeu pe munte, in natura....citim, cantam ,, Ne descoperim pe noi si pana la urma, Il descoperim pe El....

De ce-l mai cautam pe Dumnezeu? Pentru ca noi suntem Dumnezeu,...suntem creatia Lui...Fara El noi suntem incompleti, nefericiti...Avandu-l pe Dumnezeu ne descoperim pe noi, suntem completi, suntem desavarsiti, suntem fericiti....

Cum ne marcheaza voturile

Sunt un simplu cetatean care a fost la vot si chiar si in clipa cand a trebuit sa puna stampila pe unul dintre candidati nu stia ce alegere e mai buna de facut.

Stau de doua zile si inevitabil interactionez cu pareri ale altor cetateni ca mine, care si-au exprimat dorinta de mai bine mergand la vot.

Pe mine ma regasesc inca naiva. Realizez ca nu inteleg aproape nimic din sfera politica. Nu inteleg ce lupte se dau si ce miscari se fac...Nu le constientizez menirea. Nu le vad rostul. Trec pe langa mine si parca sunt paralele cu viata mea. Chiar ma vad o simpla oita intr-o multime mare de oameni care merg dupa cum bate vantul. Ma las influentata, fara sa stau prea mult sa gandesc si sa constientizez ce si cum stau lucrurile.....Dau like-uri la diferite postari si pareri personale ale altora cu care mi se pare ca mi se potrivesc in acel moment.....Apoi, daca stau sa le rumeg, s-ar putea ca multe sa se bata cap in cap..dar ce mai conteaza? .............In acelas timp, descopar oameni in jurul meu care par a fi mai constienti de ce se intampla. Oameni care chiar sufera. Oameni la care pare ca le pasa ce se intampla cu viitorul nostru si al copiilor nostri. Oameni care ne indeamna la vot, oameni care oare chiar s-ar intoarce acasa daca ar fi mai bine? De cateva zile de cand cu alegerile nu mai iasa din casa...Oameni care chiar simt aceste miscari de masa ca fiind din nou ceva nu prea bun pentru viitorul nostru.

Oameni care comenteaza. Oameni care stau indiferenti...Oameni care vorbesc, poate, ca si mine, in nestiinta de cauza, sa se afle in treaba.

Cine are dreptate si cine nu are?

Ca mine sunt atatea oameni simpli, care habar n=au cu ce se mananca politica. Suntem asa de usor de manipulat...

Unii chiar reactioneaza:
- vorbesc despre asta
- incurajeaza pe altii sa creada in cei pe care ei ii simpatizeaza
- plang
- se inchid in casa, sufera si asteapta sa vada cine o sa iasa pana la urma
- injura si dau vina pe altii
- se implica si se duc la vot chiar daca e departe
- nu fac nimic
- se lauda pe facebook ca au votat
- habar n-au
- brusc se trezeste in ei ceva....dupa vot le trece
- se lasa dusi de val
-iasa in strada si protesteaza
- asteapta
- bloguiesc
- castiga un ban cinstit
- fac glume pe seama lor...a candidatilor si nu numai...
- unii prieteni te scot din lista daca nu esti simpatizant sau daca esti, depinde.....
- vecini implicati si devotati, te ameninta ca pleaca in strainatate daca votezi sau daca nu votezi...iti mai lasa pe cap inloc alti vecini galagiosi
- unii mai in gluma, mai in serios te incurajeaza sa mergi la vot pentru a-si asuma cineva in tara asta daca lucrurile merg prost, sa avem pe cine da vina in continuare....
- lista poate continua.....


Oare iesitul in strada isi mai are rostul? Ce ar trebui sa facem de fapt ca lucrurile sa se indrepte spre mai bine cu adevarat? Cine o fi avand raspunsul?

imagine de pe cronica-gaestiului.ro,cum ne marchiaza voturile, despre vot, pe cine sa votam, rezultate la vot 2014, rezultate vot, voturi 2014, influenta voturilor, parerea mea despre vot, cum vad eu alegerile, alegeri, alegeri 2014, eu cu cine votez, cu cine am votat, cu cine o sa votez, 

Starea aia cand simti ca vrei sa fii din nou copil

De obicei cand se acumuleaza oboseala, nu am mai reusit sa dormim 8 ore pe noapte de cateva saptamani sau pur si simplu, ni s-a umplut lista cu treburi de facut...Toata lumea trage de noi sa terminam ce avem de terminat sau, pur si simplu,  am obosit!

Pur si simplu vrem o pauza! Vrem ca lucrurile sa se linisteasca...Atata alergatura, pentru ce?

Cativa ani la rand ne-am dorit sa devenim mari. Acum cand visul nostru s-a implinit...in fine, am crescut mari....Nu mai putem da inapoi:). Mici nu ne mai putem face.

"Numai in bratele cuiva", vorba unei prietene dragi.....

Este de abia inceput de saptamana si mai avem nevoie de energie....

Cine are "bratele cuiva" aproape sa profite de ocazie si sa se cuibareasca acolo pentru a -si regasi energia pentru intreaga saptamana....

imagine de pe moniiblog15.blogspot.com, in brate, in bratele cuiva, dor, cand vrei sa fii copil, redevi copil, paradoxuir, numai in brate, trecerea timpului, sclipiri de moment, viata are gust

Învăţăm

Învăţăm, greşind, să iertăm,
Învăţăm, căzând, să zburăm,
Învăţăm, suferind, să vindecăm,
Învăţăm, încătuşaţi, să ne eliberăm,
Învăţăm, mirându-ne, să înţelegem,
Învăţăm, îndoindu-ne, să credem,
Învăţăm, plecând, să ne întoarcem,
Învăţăm, pierzând, să învingem,
Învăţăm, tăcând, să vorbim,
Învăţăm, plângând, să zâmbim,
Învăţăm, distrugând, să construim,
Învăţăm, cerând, să dăruim,
Învăţăm, urând, să iubim
Învăţăm, trăind, să trăim.
sursa Cimpian Ana Doina

invatam din greseli, invatam, poezii, versuri, adevarul despre viata, iertare, vindecare, plangand, zambind, urand, zburand, invingatori, invaturi, cuvinte, mirandu-ne, crestem, vorbim, tacand, construim, traim, plangand, zambind, creind, cerand, intelegem, pierdem, distrugem, cadem, ne ridicam, plecam, venim, gresim, vorbim, tacem, ne intoarcem

Ne plac povestile

La orice varsta am fi, ne plac povestile...

Cand suntem bebelusi ne place ca adultii sa vorbeasca cu noi. Chiar si atunci ne place sa ni se acorde atentie...Gangurim si noi...

Apoi avem o varsta cand ne plac povestile scurte. Ne place sa ni se vorbeasca...Sa se joace cei mari cu cuvintele...Sa invatam din povesti...

Ne plac povestile inainte de culcare...Fie povesti inspirate din realitate, fie povesti scurte...basmele...Povesti noi si vechi. Adoram sa ni se povesteasca.

Apoi ne plac povestile adultilor atunci cand se intalnesc....Stam si ne ciulim urechele la povestile lor....

Daca avem noroc de parinti buni, povestim cu ei aproape orice. Ne incurajeaza sa avem incredere in ei si ne lasam dusi de val...Povestim orice cu ei....pana cand...

Apoi, in preadolescenta, incepem noi si povestim oridecateori avem ocazia cu cate o prietena buna...Despre noi, despre idilele noastre si ale altora....Nu conteaza....Ore intregi nu ne saturam sa povestim...

In tinerete ne place sa stam sa ascultam povestile de viata si experientele celor maturi din vietile noastre sau a celor care sunt doar in trecere prin viata noastra.....Ca un burete asimilam informatii de mici....Incercam sa ascultam pentru a invata din greselile altora si pana la urma, de multe ori, pana nu ne traim noi propiile experiente nu avem cum sa invatam...cum sa intelegem licrurile la adevarata lor profunzime.

La maturitate ajungem sa ne povestim experientele personale....La unmomentdat, preferam sa ascultam povestile altora sau povesti despre altii...Ne ajuta sa trecem peste experientele noastre daca nu suntem in cea mai buna perioada a vietii.....De fapt de aici mi-a venit ideea sa ma gandesc la starile acestea de a sta la povesti....Ajungi la unmomendat in viata ta cand deja ai trecut prin niste experiente....Esti doar la inceput dar deja ai "subiecte" de povestit:)....Te adunic nu la gura sobei dar cu prietenii la un vin, un suc...un joc de societate....o poveste si te trezesti ca esti acolo si ai cate ceva de povestit......Este asa interesant sa te uiti in urma si sa realizezi ca deja ai atatea amintiri frumoase...Am avut parte de lucruri superbe....Am avut dorinte care mi s-au implinit si dupa ce momentul a trecut, acestea s-au transformat doar in amintiri si din cand in cand, la cate o intalnire, le povestesti iar si iar alaturi de cei cu care le-ai trait.....

La batranete ne place sa ne povestim experientele si amintirile prin care personal am trecut. De multe ori parca chiar noi am trait in niste povesti....Timpul trece atat de repede incat abia daca constientizam prin ce trecem.....Toate trairile devin amintiri si povesti in cateva momente......

povesti, poveste de viata, despre povesti, citate, citate cu poza, ganduri, meditatii, meditatii asupra vietii, viata are gust, ne plac povestile, din viata de zi cu zi, etapele vietii, 

Tata

Amintirile mele despre el in primii ani ai vietii mele ma fac sa-l vad ca prin ceata ca am avut un tata iubitor, cald, care ne iubea pe noi si pe mama...Se juca cu noi. Era mandru de noi, muncea pentru noi. Facea o echipa buna cu mama si acasa si in societate.  Am impresia de multe ori ca amintirile frumoase despre el de fapt le am pentru ca mama ne povestea frumos despre el ani la rand. De fiecare data cand mai gaseam cate un moment in care povesteam cu mama, aceasta ne spunea despre el lucruri bune pe care le-am trait alaturi de el. Ma chinui sa -mi aduc aminte ceva frumos....In minte imi trec mai mult segvente in care mi-a provocat suferinta, o oarecare durere sau frica. 

Ce s-a intamplat, oare, cu acel barbat? Ce s-a intamplat cu tata?

Brusc, apoi imi aduc aminte de duritatea lui, violenta sa fizica si verbala care mai mult trecea pe langa noi, direct spre mama sau alte fiinte din curte. Undeva in strafundul meu si acum simt frica aceea ce ma patrundea cand se apropia de casa si ii auzeam vocea din curte. Ne  imprastiam ca soriceii fricosi cand auzeam ca ajunge acasa....

Cand nu mai rezista, mama ne lua si pleca de acasa....la prietene, la rude...Ba in chirie...Cat suferea,,,Cata rusine traia......Tin minte ca s-a repetata povestea de cateva ori. Ne linisteam oarecum....Apoi, ne trezeam cu tata care venea sa o roage pe mama sa ne intoarcem acasa...Il tin minte cu lacrimi in ochi, cum plangea si spunea ca nu rezista fara noi..si in genunchi ii promitea ca va fi mai bine, ca nu o sa o mai bata.....Ca va fi mai bine....Uite asa, mama se intorcea cu noi acasa...Vroia sa crestem cu tata. Altceva nu-si imagina mai bun pentru noi.

Binenteles ca ciorba reincalzita n-avea cum sa fie mai buna. Intr-un final, inaite sa o bage pe mama in mormant de la batai, sora mea nu mai rezista.....Mica fiind, numai de 6 sau 7 ani, i-a spus mamei intr-o zi ca ea pleaca la bunici. A fost un semnal real de alarma pentru mama. Ne-a luat de aceasta data de tot si intr-o zi ploioasa a plecat cu noi la bunici....Zici eram satra de tigani.....


La inceput stiam ca e mai bine fara el. Doar am trait in casa cu el.....Apoi, vazand-o pe mama cu se zbate singura pentru noi doua, ani la rand am fost suparata pe el. Aveam momente cand o condamnam pe mama ca nu face ceva sa-l "motiveze" sa contribuie la intretinerea noastra. A preferat sa muneasca la trei joburi decat sa-l bage in puscarie ca nu ne platea pensie alimentara. Nu inteleg ce o fi fost asta? Dragoste pentru el sau pentru noi? (sa nu ne faca si mai mult de rusine ca avem tata in puscarie).....

Eram furioasa cativa ani in adolescenta mea. Incontienta mai mult, pe lipsa lui, pentru truda cu care mama ne-a tinut singura in scoala si a facut ca noi sa fim in rand cu ceilalti copii. Mama ani de zile a trait doar pentru noi...

Tata nu a murit. Insa nu mai face parte din viata noastra deja de aproape doua decenii. Timpul trece atat de repede....
Apoi, am mai crescut si mi-a trecut oarecum...Insa am o multime de intrebari la care inca n-am gasit raspuns...
Oare s-ar fi putut intampla lucrurile si altfel?
In viata deciziile pe care le luam au urmari si asupra celor din viata noastra, asta este clar.
De ce nu a stiut sa ia masuri?
Cum a putut sa stea "linistit" fara sa se gandeasca ca noi avem nevoie de ajutor? Avem nevoie de el ca tata?

Venea odata sau de doua ori in vizita, ne cumpara un suc sau o revista si poate, o pereche de pantaloni...Ma bucuram ca-l vedeam. Sincer...Ma bucuram. Mama niciodata n-a spus ca nu e suficient sau ca a venit cu mana in buzunar....Oare cum putea sa taca si doar sa se bucure ca ne vizita?
Cum e posibil asa ceva? Nu m-as fi putut astepta la asa ceva de la un om in toata firea, un om cu scaun la cap, care altadata era de vaza....
Cum se poate schimba un om cand ia calea alcoolului?
Ce l-a determinat sa faca asta "atat de usor"? Sa renunte la viata lui si sa o continue in asa hal?

Dupa ce-am ajuns la liceu aproape ca-mi era mila de el. Daca avea dorinta sa ma vada, acceptam. Deja m-am obijnuit si am acceptat ideea.....Venea cateva ore sa ne vedem....Cativa ani am vorbit doar daca il sunam eu cand mai imi aduceam aminte. De multe ori mi se parea ca am ramas in amintirea lui tot mici....

Dupa ce m-am maturizat am ajuns sa-l vizitez eu de cateva ori pe an. Nu-mi mai este mila. M-am resemnat oarecum. De multe ori ma intreb, "Ce pot sa fac eu acum?" "Oare il pot ajuta cumva?".

Apoi doar ma bucur ca nu e bolnav. Nu cred ca as putea sta fara sa fac ceva...

Lacrimez...