Începutul alergăturii....
Termini facultatea, ai în mână o diplomă care demonstrează că ai devenit un profesionist. Mai faci şi un master ca să te specializezi în domeniu.
Dacă în anii şcolii a fost greu să faci faţă la cursuri, să fii prezent la laboratoare şi seminarii, sau să citeşti cărţile noi ale profilor, de acum înaite va fi mai greu, cred, să alergi cu cv-ul pe la diferite firme ca să-i convingi pe angajatori că meriţi un loc de muncă.....
Există trei categorii (poate mai multe) de tineri licenţiaţi gată de angajare:
1. Categoria celor care în timpul facultăţii merg la şcoală, se bucură de anii de facultate alături de colegi, învăţând, în excursii, prin cluburi, ieşiri, etc...Au ajutor financiar de la părinţi iar viaţa de stundet pare destul de puţin stresantă Poate se implică ca şi voluntari pe undeva dar nu mult.... Aceştea se trezesc că au terminat şcoala bine, cu note bune însă la angajare se trezesc că nu prea au ce să pună în cv , experienţe de muncă, măcar nişte voluntariat..... Încep să se gândească, ar da puţin timpul înapoi, să vadă ce ar fi trebuit să facă.....Atunci când merg la interviu pentru angajare, se simt puţin importanţi fiidcă nu prea au ce să le arate angajatorilor...Şi uite aşa dacă totuşi se găaseşte cineva să aibă curaj să-i angajeze e super....
Doar că trece timpul.....Apar teremeri.....Poate că a venit timpul să se întreţină singuri, apar mai multe responsabilităţi.....Ajung să accepte orice fel de job, doar să poată să continue ceea ce au început: viaţa. Începutul va fi destul de greu pentru ei dar dacă sunt puternici vor isbuti să treacă cu bine peste aceste momente. Eu cred că pentru fiecare este un loc.....
2. Categoria celor care în timpul facultăţii s-au bucurat de viaţa de student atât la facultate, pe băncile sălilor de curs, alături de colegi , cât şi pe la diferite ONG uri, s-au implicat în diferite proiecte, poate chiar s-au angajat pe ici, pe colo şi au dat de gustul banului încet dar în acelaş timp, s-au lovit şi de program de muncă, colegi, dar au acumulat puţină experienţă, asfel încât atunci când pleacă din facultate să aibă habar ce înseamnă să munceşti, să îţi adaptezi viaţa în funcţie de acest lucru. Aceşti tineri, au ceva experienţă acumulată pe care o pot posta în cv, alături de cursuri şi acţiuni de voluntariat, asfel că cv -ul lor, cu siguranţă va arăta altfel, le va conferi mai multă încredere în ei. Mă gândesc că altfel merge un asfel de tânăr în faţa angajatorului cu cv -ul său.... Dar în ziua de azi nu este sigur că acesta îşi va asigura un loc de muncă. În schimb va începe viaţa cu alte perspective, mai bune, cred eu. Poate că s-a infiltrat deja într-o corporaţie şi îi este mai uşor să înceapă viaţa după şcoală. Aceste cazuri însă sunt mai rare, dar nu imposibile.
3. Categoria celor care sunt ajutaţi de părinţi atât cu şcoala, din punct de vedere financiar , dar şi la finalizarea studiilor, job-ul le este asigurat încă dinainte să se înscrie la şcoală. Spun că aceştea trebuie să fie tare fericiţi şi liniştiţi la prima vedere. Însă sunt convinsă că nu este chiar aşa. Multe responsabilităţi trebuie să li se pună după cap şi mereu trebuie să se lupte să fie la nivelul aşteptărilor celor care au pus "osul" pentru ei.
Din orice categorie am fi, merită să ne bucurăm de viaţa de student sub toate formele ei posibile....Nu se compară cu nici o altă experienţă a dezvoltării noastre. Ar fi bine totuş să începem să ne gândim puţin de tot, chiar aşa, la nivel de vis, încă de când suntem la facultate, ce vrem să facem cu viaţa noastră când se vor termina anii de studii, asfel încât când ne vom trezi, să ne fie mai uşor de suportat situaţia.
